Veşti proaste pentru românii care sperau că pot emigra în Germania şi supravieţui pe banii statului german fără să lucreze. O româncă, stabilită din 2010 la sora ei din Leipzig, a dat în judecată statul german fiindcă refuza să îi plătească asigurarea de bază Hartz IV. Reprezentanţii statului au stabilit că, deşi se afla de aproape cinci ani pe teritoriul Germaniei, Daniela Nan n-a încercat în nici un moment să îşi caute un loc de muncă. Jobcenter-ul din Leipzig i-a respins solicitarea pentru Hartz IV. Tribunalul din Leipzig a respins plângerea depusă de româncă, însă a solicitat Curţii Europene de Justiţie din Luxemburg să ofere o decizie definitivă care să se aplice în astfel de cazuri.
”Nu” definitiv
Ediţia electronică a revistei germane Der Spiegel scrie că decizia a fost aşteptată cu mare interes în toate statele membre UE, fiindcă ar fi reprezentat un semnal clar. Întrebarea era la fel de clară: Au dreptul imigranţii în Germania din UE la asigurarea Hartz IV chiar dacă nu au lucrat niciodată acolo? Răspunsul Curţii Europene de Justiţie: NU. Un stat membru UE are tot dreptul să refuze plata asigurărilor către un imigrant care nu a lucrat niciodată pe teritoriul ei şi a emigrat doar cu scopul de a trăi din asigurări.
Purtătorul de cuvânt al Curţii Europene de Justiţie a declarat pentru Spiegel Online că decizia nu are un efect automat asupra tuturor cetăţenilor din UE care sunt în căutarea unui loc de muncă în Germania. “Mai trebuie să analizăm câteva aspecte care nu sunt clarificate prin această decizie”, a subliniat acesta.
Legea germană prevede că nici imigrantii din statele UE care îşi caută un loc de muncă in Germania nu au dreptul să primească asigurări sociale. Este încă în dezbatere la Curtea Europeană de Justiţie, dacă această lege este în concordanţă cu legislaţia europeană. Legea mai prevede că statul german poate bloca sau diminua cuantumul de Hartz IV al cetăţenilor germani, daca se dovedeşte că aceştia refuză să muncească deşi ar fi apţi pentru asta.
Garanţii financiare
“Statul german avea motive întemeiate să se teamă de o avalanşă de solicitări de Hartz IV de la imigranţi UE, dacă de la Luxemburg ar fi venit o solicitare de corijare a legilor naţionale. Decizia de la Luxemburg poate fi privită ca o recomandare de soluţionare a astfel de cazuri şi dă dreptul instanţelor germane să se pronunţe definitiv şi irevocabil în astfel de cazuri. Decizia de la Luxemburg arată clar că nici un stat membru UE nu este obligat după legea UE să plătească asigurări sociale acelor imigranţi care se află în primele trei luni de căutare a unui loc de muncă. Legea UE permite oricărui imigrant din UE să trăiască unde doreşte fără să muncească. Dreptul de şedere este însă limitat de anumite condiţii: la o durată de şedere de peste trei luni, dar mai puţin de cinci ani, cetăţeanul european trebuie să facă dovada că are suficiente soluţii de supravieţuire. Cu alte cuvinte, trebuie să prezinte o garanţie financiară clară”, mai scrie sursa citată.