Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca replică la comunicatul ANI, prin care această instituţie susţine că a rămas definitivă constatarea incompatibilităţii sale, Victor Alistar a precizat faptul că acesta este un act de dezinformare al opiniei publice.
În sprijinul afirmaţiei sale, Victor Alistar aduce ca probă faptul că, în baza raportului inspectorului de integritate, ANFP a fost obligată să deschidă o acţiune în instanţa de contencios administrativ, privind anularea ordinelor de suspendare, la cerere, din calitatea de funcţionar public, primul termen de judecată al acestei cauze fiind stabilit pentru data de 3 martie 2010.
Redăm în continuare comunicatul integral remis presei de către Victor Alistar.
Cu privire la comunicatul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care instituţia susţine că a rămas definitivă constatarea incompatibilităţii fac menţiunea că acesta este mincinos şi menit să dezinformeze opinia publică.
Ca dovadă a faptului că Agenţia Naţională de Integritate minte şi dezinformează este faptul că în baza raportului inspectorului de integritate, ANFP a fost solicitată să deschidă acţiune în instanţa de contencios administrativ în vederea anulării ordinelor de suspendare, la cerere, din calitatea de funcţionar public. În acest sens, este deschisă cauză la Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a Contencios Administrativ în dosarul nr. 9228/2/2009 al cărui prim termen de judecată a fost stabilit în data de3 martie 2010.
Mai mult decât atât, prin adresa nr. 4012/20.07.2009 a ANI semnată de Preşedintele Cătălin Macovei, înregistrată la ANFP cu nr. 1900757/21.07.2009 se spune „vă comunicăm alăturat un exemplar al actului de constatare nr. A/1130/I.I/2009, pentru analizarea indiciilor privind existenţa unei alte stări de fapt decât cele care ar constitui temei legal pentru emiterea ordinelor cu nr. 328/05.02.2004, nr. 136/07.02.2005, .... Ale Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în vederea solicitării anulării acestora de către instanţa judecătorească de contencios administrativ competent", reiese fără niciun dubiu că temeiul stării de incompatibilitate nu a fost clarificat şi că este subiect care va fi dezbătut în instanţă. Aşa încât, actul juridic va produce efecte numai după ce s-ar putea constata că am exercitat funcţii în sectorul privat fără să mă fi suspendat din funcţie.
Altfel spus, până la anularea ordinelor de suspendare, constatarea incompatibilităţii nu este definitivă.
Astfel, este falsă susţinerea cum că instanţa s-a pronunţat deja în această cauză.
În situaţia în care actele administrative de suspendare care sunt legale şi temeinice vor fi menţinute de instanţa de judecată, atunci înseamnă că situaţia de incompatibilitate nu a existat.
Abia pe baza deciziei instanţei de judecată voi putea ataca constatarea ANI, făcută în birou şi la ordin, atunci când voi putea arăta ilegalitatea constatării făcute pe baza prezumţiei de nelegalitate a ordinelor de suspendare. ANI a declarat că am fost în stare de incompatibilitate pentru ca am lucrat la TI-România fără să am o suspendare din funcţie valabilă. Să aşteptăm instanţa de contencios să decidă legalitatea suspendării şi apoi putem vedea daca temeiul constatării ani este legal sau ilegal. Eu îl consider ilegal şi aştept hotărârea în prezenta cauză pentru a depune acţiunea de anulare a „constatării" incompatibilităţii.
Menţionez că începând cu februarie 2004 m-am suspendat din funcţia publică tocmai pentru a evita o situaţie de incompatibilitate. Conflictul juridic este acela că ANI nu recunoaşte existenţa ordinelor de suspendare sau validitatea acestora, ori acest aspect nu a fost soluţionat, ordinele fiind în vigoare, legale şi temeinice.
Solicit Agenţiei Naţionale de Integritate să înceteze de îndată orice hărţuire la adresa mea, hărţuire datorată criticilor obiective pe care le-am adus la adresa acestei instituţii. Solicit conducerii ANI să se abţină de la orice conduită de abuz în serviciu folosindu-se de instrumentele de comunicare ale instituţiei pentru a se răzbuna pe reproşurile opiniei publice şi le îndemn să folosească acele instrumente de comunicare pentru a da explicaţii opiniei publice cu privire la suspiciunile şi
criticile adresate.
Actul de constatare a incompatibilităţii nu are caracterele unui act administrativ care să producă efecte juridice prin el însuşi sau un efect care să mă poată prejudicia în mod personal, cu excepţia daunelor ce le pot cere ca încălcare a
dreptului nepatrimonial la imagine. Actul nu se poate ataca prin el însuşi în contencios administrativ întrucât pentru ca actul să producă consecinţe juridice este nevoie ca asupra persoanei în cauză să se adopte sancţiunile disciplinare prevăzute de legislaţia specifică fiecărei categorii de persoane ce face obiectul legii privind declararea intereselor.
Astfel firul logic este acela de verificare în instanţă a temeiului constatării incompatibilităţii, rămânerea definitivă a actului ANI (dacă nu l-aş ataca în contencios administrativ) şi apoi acesta s-ar comunica „în termen de 10 zile organelor care aplică sancţiuni disciplinare sau care dispun revocare, destituirea ori eliberarea din funcţie, precum şi organelor fiscale competente, aşa cum prevede art. 50 din legea 144/2007".
Aşa că invit ANI să aştepte soluţionarea temeiului actului lor de constatare şi apoi să se bucure că o absurditate (cum ar fi aceea că deşi suspendat pentru a evita incompatibilitatea te găseşti în stare de incompatibilitate) a rămas definitivă.
Citatul pe care ANI l-a dat din lege se refera la posibilitatea de contestare un act care produce efecte juridice cum ar fi amenda, destituirea din funcţie, confiscarea averii etc. Ori in acest caz tocmai acesta este aspectul care se pune in discuţie prin acţiunea ce are ca obiect tocmai verificarea existenţei sau nu a suspendării din funcţia publica atunci când am exercitat activitatea în cadrul TI-România.
Ca exemplu, atunci când ANI a emis un act administrativ care producea efecte juridice prin el însuşi şi care rămânea definitiv prin neatacare am deschis acţiune în instanţă solicitând anularea actului. Este vorba de dosarul nr. 18205/299/2009 atunci când am atacat în contencios administrativ amenda pe care ANI a dat-o pentru depunerea cu întârziere a declaraţiei de interese. Mai mult decât atât, ANI nu a comunicat decât o adresă de înaintare fără documentul anexă, care nu se regăsea în plic.
Astfel, soluţionarea temeiului juridic al stării de incompatibilitate nu este definitivă ci se află pe rolul instanţei competente de contencios administrativ.
Victor Alistar
