CCR a intrat în silenzio stampa. Dragnea mai aşteaptă 

Curtea Constituţională a României a amânat pentru a treia oară un verdict în privinţa Legii 90/2001 care le interzi­ce persoanelor condamnate să facă parte din Executiv. În alte părţi ale lumii - din Albania, în Chile sau Peru - legisla­ţia le impune condamnaţilor diverse restricţii în legătură cu dreptul de a deţine o funcţie de demnitate publică. 

Cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale nu s-au hotărât nici ieri dacă un condamnat penal poate deţine funcţii în Guvernul României şi au amânat pentru 27 aprilie o sentinţă refe­ritoare la articolul 2 din Legea 90/2001 privind funcţionarea şi organizarea Guvernului. În forma actuală, care datează de peste 16 ani, litera legii le interzice condamnaţilor să facă parte din Executiv. CCR a dezbătut pentru prima dată sesizarea depusă de Avocatul Poporului pe data de 7 martie, amânând pronunţarea deciziei pentru 21 martie. La acea dată, CCR a anunţat a doua amânare, pentru data de 4 aprilie, însă disensiunile dintre magis­traţii constituţionali n-au ajuns nici ieri la un numitor comun. Plenul Curţii a ajuns însă la un consens în legătură cu „o problemă stringentă” a Consti­tuţiei, şi anume comunicarea dintre judecătorii CCR şi mass-media. Astfel, s-a luat hotărârea ca deciziile Curţii să fie făcute publice numai prin intermediul unor comunicate de presă, nu prin declaraţii transmise în direct la televizor, cum se întâmpla până acum. Preşedintele CCR Valer Dorneanu s-a plâns recent de „presiunile” pe care le suportă judecătorii din partea presei şi a explicat că decizia în cazul Legii 90/2001 „este cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”. 

După fotbal, albanezii ne-au bătut şi la lupta anticorupţie 
Dacă CCR se chinuie de mai bine de o lună să decidă dacă un condamnat poate fi membru al Guvernului, în alte ţări europene şi din alte părţi ale lumii legislaţia le interzice persoanelor condam­nate penal să ocupe funcţii de demnitate publică. Pe 30 iunie 2015, Consiliul Europei a emis un raport preliminar privind exclu­derea infractorilor din Parlament, Guvern şi alte demnităţi publice în diverse țări ale Europei, dar și de pe alte continente. Comisia de la Veneţia a constatat la acea vreme că există diverse restricţii de a deţine o funcţie de demnitate pubică în diferite ţări europene (de la Germania, Spania, Franţa sau Italia, până la Albania, Bulgaria sau Lituania), dar şi în state din afara Europei (Chile, Peru, Mexic, Australia). În același raport se arată că în România nu există nicio restricție clară, fiind la latitudinea judecătorilor dacă dispun o astfel de măsură ca pedeapsă complementară. În Albania, spre exemplu, ţară din afara UE, legea prevede că „acele persoane care au fost condamnate printr-o hotărâre definitivă, pentru unele infracțiuni grave, nu pot candida și nu pot fi aleși ai Parlamentului albanez, primari sau membri ai consiliilor de orașși, în niciun caz, nu pot avea o funcție care este votată în Parla­ment, inclusiv funcția de prim-mi­nistru sau membru al Consiliului de Miniștri”. În Lituania, „persoa­nele care execută sau urmează să execute o sentință impusă de instanță cu 65 de zile înainte de alegeri nu sunt eligibile”, iar „o persoană care a fost înlăturată din funcție prin punere sub acuzare nu poate fi aleasă". Australienii au mers şi mai departe, iar în vestul ţării, o persoană condamnată pentru o infracţiune are interdicţie de a mai deţine vreo funcţie politică pentru tot restul vieţii. În restul ţării, este interzisă deţinerea unei funcţii politice de către condam­naţi, cu condiţia ca pedeapsa acestora să aibă o anumită lungime, de regulă un an sau mai mult. 

La avocaţi, curat constituțional 
CCR a mai decis, în şedinţa de ieri, că avocaţii condamnaţi penal nu mai pot profesa, o speţă simi­lară cu legea care le interzice condamnaţilor să fie membri ai Executivului. Astfel, Curtea a respins cu unanimitate de voturi excepţia de neconstituţionalitate ridicată la prevederea din Legea avocaturii care le interzice avoca­ţilor să mai profeseze dacă au fost condamnaţi penal, dar a declarat neconstituţională sintagma „de natură să aducă atingere presti­giului profesiei”.