Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Normele de siguranță în caz de incendiu se bat cap în cap cu cele impuse pentru conservarea patrimoniului, astfel încât sunt imposibil de pus în practică foarte multe dintre lucrările care ar trebui să se facă pentru combaterea unor tragedii precum cea de la Oradea. În aceeași situație sunt zeci de muzee, dar și zeci de biserici de patrimoniu, clădiri în care funcționează școli și instituții publice în toată țara. Soluții nu prea există, deși se discută de peste zece ani.
Pentru protejarea monumentelor istorice de incendii sau cutremure, soluțiile sunt foarte puține, deoarece ar trebui fie să se încalce normele impuse de Ministerul Culturii, fie să se țină clădirile de patrimoniu sigilate. Ambele variante distrug și clădirile, dar și posibilitatea de a le pune în valoare, din punct de vedere turistic. Dar mai sunt și alte probleme, pe care administrațiile locale și județene au omis să le specifice, de fiecare dată când s-a întâmplat o tradedie: multe dintre clădirile de patrimoniu au fost încadrate într-o casă inferioară, atunci când s-a făcut clasificarea lor, astfel încât de respectivul patrimoniu să dispună administrația locală sau județeană, nu administrația centrală. Clasificarea s-a făcut în anul 1992, ulterior s-a modificat legea, cu toate criteriile de clasificare, doar că poate cere reevaluarea lor numai proprietarul, administratorul legal sau un ONG, nu Ministerul Culturii.
75% dintre monumente, ținute în grupa B
Astfel, cele mai multe monumente care au fost încadrate inițial într-o clasă inferioară rămân cu aceeași încadrare, atât timp cât nimeni nu cere reevaluarea lor. În România avem peste 25.000 de monumente istorice, iar cele mai multe depind de administrația locală. Doar dacă se anunță fonduri pentru reabilitarea unor clădiri de patrimonniu din grupa A și administrația locală este interesată să le obțină, se fac cereri pentru reevaluarea unora dintre aceste clădiri. Nu s-a întâmplat acest lucru, însă, în cazul Palatului Episcopal de la Oradea, mistuit de flăcări sâmbătă seara. Deși s-a spus despre această clădire de patrimoniu că era una dintre cele mai importante din România, totuși era încadrată în lista clădirilor de patrimoniu din grupa B. “În grupa B intră clădirile de valoare locală. Din totalul clădirilor de patrimoniu din întreaga țară, trei pătrimi sunt în grupa B. În cazul acestor clădiri, avizul pentru orice intervenție se dă de la Direcția Județeană de Cultură. Există niște norme de clasare care țin cont de patru criterii, dar în 1992, când s-a făcut lista clădirilor de patrimoniu, nu existau aceste criterii. Astăzi se poate face reevaluarea lor, dar numai la cerere, după ce, inițial, ele au fost clasificate conform unor propuneri venite de la nivel județean”, a explicat, pentru Jurnalul, un expert al Direcției Patrimoniu din Ministerul Culturii.
Cele mai multe monumente, în Capitală
Clădirile-monument au mari probleme de adaptare a normelor de prevenire și stingere a incendiilor (PSI) la cele care protejează arhitectura lor. Cele mai multe clădiri de patrimoniu sunt în București, iar proprietarii sunt direct responsabili de situația lor și de felul în care monumentele sunt protejate. “Sunt măsuri complemenatre care pot fi luate în cazul acestor tipuri de clădiri, precum dotarea cu mijloace de intervenție sau căi de evacuare suplimentare. Sunt criterii speciale pe care trebuie să le îndeplinească și aceste categroii de construcții, de exemplu, pot fi montate sisteme de detecție pentru incendii, chiar dacă lucrările de reabilitare nu au fost finalizate”, a explicat, pentru Jurnalul, Daniel Vasile, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situațiii de Urgență (ISU) București. Palatul Episcopal de la Oradea beneficiase de lucrări pentru renovarea fațadei, dar lucrările pentru interior urmau să fie făcute ulterior. În asfel de situații, proprietarul sau administratorul clădirii de patrimoniu decide dacă instalează sau nu un sistem de detecție în caz de incendiu înainte sau după ce sunt realizate lucrările integral.
Atunci când vine vorba despre normele pentru apărarea împotriva incendiilor, există anumite limitări, deoarece sunt clădiri vechi în care nu se poate interveni cu lucrările necesare.
Daniel Vasile, purtător de cuvânt ISU București
Modificările din 2015 nu se pot aplica
În urma tragediei de la clubul Colectiv s-au înăsprit normele PSI, dar li s-au aplicat doar constructorilor și comercianților, dintre care unii au intrat în faliment. Două noi acte normative, publicate în Monitorul Oficial, au adus modificări de substanţă asupra prevederilor referitoare la apărarea împotriva incendiilor: Hotărârea nr. 915/2015 privind stabilirea criteriilor pentru oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor, respectiv Ordonanţa de urgenţă 52/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. Guvernul a stabilit o serie de criterii cumulative pe baza cărora se poate dispune oprirea funcționării ori utilizării clădirilor și spațiilor amenajate în clădiri, cu aria de desfășurare mai mare de 200 mp, având destinația de comerț, cultură și turism. Cu toate acestea, în cazul clădirilor-monument încă nu s-au găsit soluții concrete pentru aplicarea acestor norme.
