Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trebuie să recunosc că niciodată până acum n-am găsit Cannesul atât de trist, ca să nu zic bacovian, pentru că o Coastă de Azur bacoviană pare un nonsens, nu mai e Coastă de Azur! Plaja e încă răvăşită în urma furtunii de săptămâna trecută, aerul e destul de rece, la propriu, şi de sumbru, la figurat, vulcanul islandez a zăpăcit, din nou, zborurile, deci nu se poate şti exact cine şi cu ce vine, dacă mai vine, prin atmosferă pluteşte norul negru şi adie un vânt de sărăcie, Venus din Millo face un semn obscen cu mâna pe coperta unei reviste germane, planeta are atâtea motive de stres... şi totuşi!
Şi totuşi, conform binecunoscutului principiu clasic, spectacolul trebuie să continue. De fapt, nu s-a pus nici o clipă, la modul serios, problema să nu continue. Ideea de "festival în pericol", care s-a făcut auzită în presă, ţine strict de domeniul artificiilor gazetăreşti. Pereat mundus, festivalul trebuie să funcţioneze, ca un veritabil balon de oxigen al Cannesului, financiar vorbind: e nevoie de el, acum, mai mult decât oricând.
Va fi foarte interesant de văzut cum va reuşi această a 63-a ediţie a celui mai mare festival de film al lumii, care începe astă-seară, să gestioneze criza: cum se va raporta la context (pentru că, desigur, nu se poate face că plouă, nu se poate comporta, cum ar zice francezii, "comme si de rien n'etait"), ce ton va adopta; euforia mondeno-festivistă din alţi ani ar da senzaţia de "planeta arde, Cannesul se piaptănă", dar un ton de austeritate şi de modestie nu ar mai rima cu o sărbătoare a filmului de o asemenea anvergură.
În ciuda motivelor de îngrijorare, organizatorii festivalului dau dovadă de calm şi de umor; într-un ziar am citit că unul dintre ei a replicat, întrebat de perturbările produse de vulcanul islandez: "Vedeţi? Toată lumea îşi doreşte să fie invitată la Cannes, până şi norul!".
Covorul roşu, la ora când scriu aceste rânduri, n-a învelit încă scara palatului. Filmul ales pentru deschidere, în afara competiţiei, "Robin Hood", nu ţinteşte prea departe, spun "puţinii nefericiţi" care l-au văzut. Oricum, poartă semnătura "gladiatorului" şi "duelistului" Ridley Scott, interesat de traiectoria unui personaj istoric, de la condiţia de ostaş credincios al lui Richard Inimă de Leu la aceea de legendă vie, zisă Robin Hood.
Lansarea de la Cannes a filmului va rima cu premiera în sălile de cinema din Franţa; ceremonia de deschidere a festivalului, prezentată de Kristin Scott-Thomas, va fi difuzată în direct, în toate acele săli, ca o prefaţă la film (are şi "satul planetar" avantajele lui, până mai ieri inimaginabile!). Vedetele serii vor fi interpreţii principali Russell Crowe şi Cate Blanchett... Vedete vor fi şi juraţii, prezidaţi de excentricul şi atât de talentatul cineast american Tim Burton.
Competiţia va demara cu un film chinez, "Chongqing Blues", al tânărului Wang Xiaoshuai, lansat în 1993 cu un lungmetraj făcut cu numai 10.000 de dolari. În ultima clipă, celor 18 titluri alese pentru competiţie li s-a alăturat încă unul, un nou Ken Loach (fost laureat cu Palme d'or, ca şi alte nume sonore din concurs: iranianul Kiarostami, britanicul Mike Leigh).
Competiţia lui 2010 include, după câţiva ani de pauză, şi un film rusesc, un nou Nikita Mihalkov, şi un film unguresc, semnat, transcriu numele aşa cum apare în program: Kornel (cu accent ascuţit pe e) Mundruczo (cu accent ascuţit pe o)... Din păcate pentru noi, nici un film românesc nu a intrat în competiţie (supoziţiile nu-şi au locul aici, să vedem cum se prezintă lucrurile - adică filmele - pe parcurs).
În schimb, avem două filme româneşti în secţiunea Un certain regard: "Aurora", de Cristi Puiu, şi "Marţi, după Crăciun", de Radu Muntean. În aceeaşi secţiune vor concura şi Godard, şi Manoel de Oliveira, cel mai fantastic de longeviv cineast al tuturor timpurilor, ajuns la 102 ani! Mezinul festivalului e un tânăr regizor canadian, de numai 21 de ani, Xavier Dolan, concurent tot la Un certain regard.
În secţiunea oficială a lui 2010 există şi un superselectiv pachet de filme în afara competiţiei, unu şi unu: un Woody Allen, un Oliver Stone, un Stephen Frears. Şi, în fruntea lor, surpriză, figurează românul Andrei Ujică, autorul unui documentar cu o lungime de trei ore şi cu un titlu incitant: "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" (fiţi liniştiţi, vă ţin la curent!). Alăturarea, pe aceeaşi masă de disecţie, a lui Ceauşescu cu Woody Allen ţine de splendidele perversiuni ale istoriei...
Deocamdată, Cannesul se pregăteşte să decoleze, pe cerul fără nori al celei mai limpezi curiozităţi - cinefile, dar nu numai: filmul fiind o oglindă a lumii, vom afla, poate, cu un plus de exactitate, "cum stăm". Judecând după culorile albăstrii ale afişului ediţiei, s-ar putea spune că situaţia e albastră!, dar nu e decât un afiş neinspirat, fad şi nesărat, lipsit de magie şi de mister, cu o siluetă unisex, pozată ca un zugrav la lucru, şi în care doar 1% din privitori, eventual cu o lupă, ar recunoaşte-o pe Juliette Binoche!
Ca să nu rămâneţi cu imaginea unui Cannes răvăşit de vreme şi de vremuri, semnalez faptul că marile hoteluri de pe Croazetă şi-au terminat la timp renovările de multe zeci de milioane de euro, drept care îşi prezintă, pe larg, oferta. De pildă, la fostul Noga Hilton, rebotezat Palais Stephanie, o suită de 180 mp, decorată cu poze de actori, costă 10.000 de euro pe noapte! Ceea ce e foarte economic, faţă de Majestic, unde propunerea cea mai luxoasă e un duplex de 900 mp, cu o terasă de 150 mp, cu o piscină lungă de 11 m, şi cu un tarif, pe noapte, de 38.000 (treizeci şi opt mii) de euro. Se zvoneşte că ar fi fost închiriată (nu e o glumă) de ucraineni.
Deci, până una-alta, Cannesul a rămas Cannes!
●Eugenia Vodă, Cannes
Citește pe Antena3.ro
