Povestea lui Bachus la cramele româneşti atrage turisti

Fie vinul sec sau dulce, în afară de beneficiile pe care le aduce prin vânzarea în ţară sau la export, lansează noi posibilităţi de investiţii în zone care până nu demult erau date uitării. În ultimii 15 ani, turismul din zonele mai puţin vizitate pentru peisaje sau obiective culturale s-a dezvoltat plecând de la podgorii şi crame. Deşi a crescut greu aceast segment de nişă, noile trenduri lasă loc pentru o nouă etapă în turismul românesc. Cele mai noi crame care oferă circuite pentru degustare de vinuri arată că nevoia acestui tip de turism deja se simte din ce în ce mai pronunţat, iar cele mai avantajate zone ale ţării sunt în sud, respectiv în Muntenia şi Dobrogea, acolo unde este mai greu de dezvoltat altfel de circuite.

Prima cramă care s-a făcut cunoscută pentru combinaţia între degustările de vinuri şi posibilitatea de a face circuite turistice este Jidvei, cu Cetatea de Baltă. Investiţia pe latura turistică a vinului a pornit şi datorită aşezării cramelor într-o zonă cu peisaje superbe, pe o colină care veghează Cetatea de Baltă şi castelul Bethlen Haller, devenit simbol al Jidveiului. Construit în perioada 1570-1580, castelul nobiliar da fost refăcut de contele Ştefan Bethlen, între anii 1615-1624, după modelul castelului Chambord, din Franţa, faimos datorită arhitecturii renascentiste franceze. Legendele locului spun că aici există un tunel secret ce leagă vechiul castel de la Cetatea de Baltă şi Castelul Bethlen de la Sânmiclăuş. Cele trei crame, Jidvei, Blaj şi Bălcaciu, au o capacitate de peste 270 de mii de hectolitri de vinuri. Prima a fost dată în folosinţă în anul 1974, fiind cea mai mare dintre cramele companiei. După 1990, locul s-a transformat, încet, încet, în zonă preferată de turiştii care pleacă în căutarea gustului plăcut al licoriilor bachice, dar şi al mâncărurilor bine combinate cu fiecare soi de vin.

Primele circuite turistice care au inclus Cetatea de Baltă şi cramele brandului românesc Jidvei, s-au făcut după anul 2000 şi au adus întregului judeţ Alba beneficii financiare prin dezvoltarea unor noi spaţii de cazare, în afară de cele ale companiei.

În ultimii ani, în judeţ s-au înfiinţat noi crame ale altor producători de vinuri care au avut curaj să facă investiţii, inclusiv în spaţii generoase de degustare şi de cazare, pornind tocmai de la trendul deja lansat de Jidvei, care a pus Alba pe harta internaţională a vinurilor şi a turismului viniviticol. „Jidvei este deschisă pentru grupuri organizate de turişti, nu şi pentru cei care vor să vină individual. Avem circuite organizate, cu programare prealabilă”, explică un reprezentant al companiei.

Dealurile României, promovate de vinul spumant

Nimic nu se compară cu o degustare de şampanie produsă pe dealurile din Şimleul Silvaniei, în judeţul Sălaj. Peisajul zonei a ajutat dezvoltarea turistică, iar o oprire la cramă este o adevărată încântare pentru cei care au pornit la drum, într-o aventură altfel decât o excursie în stil clasic. O altă investiţie nouă, introdusă în circuitele turistice ale degustărilor de vinuri este Crama Carastelec. A fost înfiinţată în anul 2011 şi este prima cramă din generaţia nouă, concepută şi construită pentru a produce spumant cu a doua fermentare în sticlă, obţinută prin metoda tradiţională. Crama se află în satul Carastelec, din judeţul Sălaj, în nord-vestul Transilvaniei, Podgoria Şimleul Silvaniei se află într-o zona viticolă cu o istorie de sute de ani în viticultură şi producţie de spumante. Cele mai multe soiuri de vie cultivate aici sunt folosite în mod tradiţional pentru şampanizare. “Planificarea şi organizarea plantatiei cât şi echiparea cramei a fost gândită pentru a produce spumant din recolta proprie, întregul proces având loc în crama proprie. Crama Carastelec deţine o plantaţie nouă de 22,4 hectare, o clădire construită în 2011-2013, echipată cu tehnologie modernă pentru producţie de spumante, acoperind întregul proces de vinificare a spumantelor de la presare, fermentare, măturare în sticlă la temperatura controlată, remuaj mecanizat cu giropalet, degorjare prin îngheţare, echipament de dopuire, până la etichetare. Întregul proces de vinificare a spumantului se întâmplă în acelaşi loc, în crama proprie, astfel având control asupra întregului proces.

Spumantul cramei Carastelec, denumit Carassia, este obţinut prin metoda tradiţională, fiind brandul principal al cramei, pe lângă vinurile petiante, Friza, şi vinurile liniştite, Vinca.

reprezentat cramă

Legendele dobrogene, încă vii

În Dobrogea, Murfatlarul este brandul renumit care aproape se confundă cu întregul teritoriu ce leagă Dunărea de Marea Neagră. Şi aici, solul fertil pentru viţa-de-vie, ce părea nu demult imposibil de a fi valorificat din punct de vedere turistic, a devenit loc de întâlnire sau de popas pentru numeroase grupuri de degustători din ţară şi din străinătate. Astfel, au crescut şi investiţiile în spaţii de cazare pentru cei dornici să petreacă mai mult de câteva ore la cramă. La Crama Rasova, de pe Podgoria Murfatlar, numărul de ore în care soarele străluceşte puternic este mai mare decât în orice altă parte a ţării - peste 2.100 de ore anual - ceea ce face ca zona să fie preferată în egală măsură de cei care caută vinuri dulci, dar şi de cei dornici de un bronz natural perfect. Simbolul cramei este Soarele. „Punem în valoare acest loc minunat cu ajutorul unei echipe de vinificatori italieni, prin vinurile noastre din colecţiile Rasova şi Tortuga. La Crama Rasova se poate ajunge, pentru degustare, foarte uşor, în doar cinci minute de pe Autostrada Soarelui, din nodul rutier de la Cernavodă. Crama Rasova este una dintre cele mai noi şi moderne crame din România. Crama Rasova a însemnat o investiţie de peste cinci milioane de euro. Arhitectura cramei a fost realizată împreună cu una dintre cele mai cunoscute studiouri de design şi arhitectură din România, iar designul cramei urmăreşte dinamica naturală a falezei, pornind de la ideea unor stânci albe ieşite din pământ. Zona e plină de vestigii istorice, iar denumirea cramei a fost inspifrată de localitatea învecinată, ce poartă acelaşi nume, o localitate foarte veche în care se găseşte şi castrul român Sacidava. Via se întinde pe 50 de hectare de plantaţie tânără, aflată în diverse stadii de dezvoltare. În plantaţie avem soiurile Muscat Ottonel, Chardonnay, Pinot Gris, Saluvignon Blanc, Tămâioasă Românească la albe şi Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Syrah şi Merlot la roşu”, explică un reprezentant al companiei. Pentru cei care iubesc lumina şi căldura soarelui, crama este locul ideal pentru un popas, pe dealul ce-şi scaldă creasta în soarele reflectat de mare, răcorit de briza Dunării, de la apus, foarte aproape de celebrul pod construit de Anghel Saligny.

Personaje de legendă, ca sursă de inspiraţie

O altă podgorie care dezvoltă o zonă mai puţin vizitată, făcând legătura între Muntenia şi Dobrogea, este Ostrov, pe malul Dunării, la graniţa cu Bulgaria. Cu peste 2.200 de hectare de viţă-de-vie, dar şi peisaje de basm, pe malul Dunării, Domeniile Ostrov au potenţial maxim de a transforma o veche zonă agricolă şi industrială într-o atracţie turistică. Şi aici, noile investiţii au avut la bază tradiţia locurilor, iar denumirile vinurilor au fost inspirate din legendele locale. „Aici era o unitate de cazare doar pentru studenţii care veneau la cules. Noi am demolat tot ce era înnainte şi am construit totul de la zero, pentru a face zonă turistică. Totul este în strânsă legătură aici cu legendele locului şi cea mai frumoasă dintre ele a dat şi numele colecţiei de vinuri Naiada, sirena de apă dulce, despre care şi astăzi sunt poveşti spuse de oamenii din aceste sate”, spune Oana Belu, coproprietar la Domeniile Ostrov.

Legendă Naiadelor sau ştima apelor dulci

De fapt, legendele locale sunt legate de ştima apelor, ce corespunde, în mitologia greco-romană, Naiadelor, nimfe ale apelor dulci, cu trupul pe jumătate de femeie şi jumătate peşte. Apele peste care domneau Naiadele erau considerate magice, cu puteri vindecătoare. Naidadele domneau peste râuri, şuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, heleştee, iazuri şi mlaştini, şi erau imaginate ca zâne acvatice în folclorul românesc. În mitologia germană şi scandinavă, acestora le corespund Ondinele, fecioare frumoase, cu păr verde-albăstrui, care trăiesc în apă. Ele sunt uneori binevoitoare, alteori crude. Le place să atragă pescari sau tineri chipeşi, care se află în preajma lacului, îi răpesc şi îi duc în adânc, unde se află şi palatul lor de cleştar şi unde zilele trec iute ca nişte clipe. În mitologia rusă, precum şi a altor popoare slave, Rusalka este duhul apei, provenind dintr-o fecioară înecată. Rusalcele pot fi văzute la suprafaţa apei în nopţile cu lună plină, au pielea alb-albăstruie, părul bălai, strălucitor şi lung, până la pământ, iar veşmintele lor sunt albe şi lungi. Şi ele pot fi atât bune, cât şi rele, se leagănă în copaci, fură copiii mamelor, atacă femeile însărcinate şi provoacă uneori coşmaruri.

Foarte căutate sunt astăzi degustările de vinuri de la capătul unui drum cu bicicleta. Excursiile de acest fel sunt incluse şi în pachetele de teambuilding, pentru corporaţii, iar cele mai căutate crame pentru aceste circuite sunt în apropierea Capitalei.

O degustare de vinuri poate avea preţuri între 40 şi 100 de lei de persoană, în funcţie de cramă şi de numărul de clienţi. Într-un circuit de mai multe zile, turiştii pot alege şi cazarea, o noapte, sau chiar două.

Diana Pavelescu, specialist