Mere la butoi

 

 

 

Crud sau copt, in compot sau in tarte si prajituri, marul este regele fructelor. Romanii il cultivau si il pretuiau, considerandu-l intruchiparea dragostei si a rodniciei. Popoarele batranului continent il pun la loc de cinste in bradul de Craciun, laolalta cu nucile si gutuile. In iernile lungi si friguroase, marul - dintre toate fructele - aduce tot ce-i trebuie organismului pentru a fi puternic.  

Frunze ingalbenite, melancolie si crengi aplecate de greutatea roadelor. E vremea celor mai coapte si mai aromate mere si, fireste, a vinului de mere. Un mar la sfarsitul mesei, cu deosebire seara, este sanatate curata, spuneau vracii din cele mai vechi timpuri. Cidrul de mere sau pere si hidromelul au fost bauturile preferate de gali si druizi.  

O cana de cidru valora chiar mai mult pentru normanzi: "Bautura asta te vindeca de toate bolile", spuneau ei, convinsi de proprietatile-i antireumatice. Tuica lor traditionala, "le calva", preparata tot din mere, uda mesele imbelsugate, descretea fruntile si dezlega limba, asa cum nici o alta licoare nu reusea. Era atat de populara, incat uitau uneori ca trebuie consumata cu masura. Jean Valnet, un cavaler al medicinei, isi aduce aminte de un contingent de normanzi dati pe mana medicilor militari in 1919. Procentajul inaptilor s-a dovedit uluitor si fara indoiala ca cidrul era si el implicat.  

Merele aurii, care pastreaza in coaja lor soarele intregii veri, lasa cea mai buna zeama. Dar nici merele verzi si tari nu sunt de lepadat, cidrul preparat din acestea avand o aroma mai puternica si o culoare galben-verzuie prin care razele soarelui se strecoara ca printr-o margea de chihlimbar. Inainte de toate, ele trebuie curatate de codite si de samburi si trecute prin razatoarea cea mare. Nu-i pricina daca nu aveti un storcator de fructe. E de-ajuns un castron si o lingura de lemn, dar daca vreti cantitati mai sanatoase, numai cu o presa pentru struguri veti izbandi.  

Practic, cidrul este doar un suc de mere fermentat, pana ajunge la un anumit grad de alcoolizare (5-6 grade). Socotim la un litru de suc de mere un sfert de kilogram de zahar, pe care il topim amestecand incet in zeama cu o lingura de lemn. Alegem o damigeana in care turnam sucul dulce si il pastram acolo vreme de o saptamana sau chiar zece zile, la temperaturi de 18Ă°C-20Ă°C.  

Dupa ce timpul s-a scurs, tragem de pe drojdie in alta damigeana curata, cu ajutorul unui furtun, si lasam loc liber numai de un deget. Cu un dop de pluta nou, astupam damigeana si o mai pastram inca 3-4 saptamani la aceeasi temperatura, pana cand fermentarea este completa.  

Nu ne mai ramane decat sa tragem in sticle si sa astupam tot cu dopuri de pluta noi. De acum putem sa pastram linistiti licoarea la rece.  

 

CIDRU DE PERE O bautura mai rar intalnita este cidrul de pere. Se aleg, pentru a-l prepara, pere tomnatice, verzi, cu coaja tare. Se spala, se curata de coaja si se dau pe razatoare. Se dau deoparte un ceas ori doua sa lase zeama. Se strecoara printr-un tifon, iar restul pulpei se paseaza si se strecoara din nou. Sucul in care s-au topit 250 g de zahar se trage in sticla si se pune la fermentat. Se procedeaza mai departe ca la cidrul de mere.  

 

SIROP DE MERE Curatati 3 kg de mere, taiati-le in felii subtiri si puneti-le intr-o cratita cu 3 l de apa, pe foc iute, pana devin moi. Strecurati-le printr-o panza deasa, adaugati 1 kg de zahar si fierbeti siropul pana incepe sa se ingroase, avand grija sa indepartati din cand in cand spuma. Lasati siropul sa se raceasca si puneti-l apoi in borcane mici, bine acoperite cu celofan, pe care le veti fierbe la bain-marie. Se vor pastra la loc rece si uscat.  

 

SUC DE MERE Se folosesc fructe bine coapte, din acelasi soi ori din soiuri diferite. Se spala bine si se sterg. Se taie bucati si se scot samburii, iar apoi se dau prin razatoare. Se storc fie in storcator de fructe, fie in saculete de panza cu tesatura mai rara. Urmeaza limpezirea sau filtrarea printr-o panza de tifon. Se toarna in sticle si se tine la frigider. Dupa doua zile se poate limpezi si mai bine. Se poate dizolva si putina miere in suc, dar numai in cantitatea care se consuma imediat.