"Astazi e ziua ta..." - Lucia Verona

In 2000 i se decerna premiul pentru dramaturgie din partea Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Alaturi de sotul ei, a realizat emisiuni umoristice pentru radio si televiziune, precum si piese de teatru. Astazi, scriitoarea Lucia Verona implineste 56 de ani.

"Totul este relativ, cum bine stim de la Einstein citire"

"Ar suna cam pesimist si oricum banal sa spun ca un an in plus este, de fapt, unul in minus. Mai bine spun ca actiunea se petrece in trecut-prezent-viitor, asa cum se intampla in doua din cartile mele, "Don Juan si ceilalti" si "Labirint obligatoriu". La urma urmei, lucrurile importante din viata - cartile, iubirea, prietenia - nu au neaparat legatura cu timpul. Pentru ziua mea, deviza este "creativitate fara frontiere", intai cateva ore la calculator, apoi multe ore in bucatarie. Impresia mea este ca ultimii 15 ani au trecut uluitor de repede fata de anii ’80, cand vremea abia se tara. Inainte de 1989 discutam mai mult literatura, azi discutam mai mult despre politica. Nu prea simt trecerea timpului, inlauntrul meu am mereu aceeasi varsta, doar vocabularul evolueaza, invat cuvinte noi, cum ar fi, de exemplu, artroza sau osteoporoza. Au fost si aniversari de care nu-mi place sa-mi amintesc, mai ales cea din 1977. Cutremurul a fost o experienta traumatizanta pentru toti, pe mine m-a socat, multi ani dupa aceea imi sarbatoream aniversarea a doua zi, nu puteam sa uit - nu pot nici acum - ca intr-un moment de sarbatoare pentru mine au pierit atatia oameni. Pe unii ii si cunosteam. Dar mai bine sa-mi amintesc de cateva aniversari foarte placute - un bal mascat prin 1985, la care m-am costumat in vampir, sau zece ani mai tarziu, cand chiar de ziua mea m-am mutat intr-un apartament nou; prietenii m-au ajutat la carat si aranjat lucrurile, apoi am improvizat ceva de mancare si am baut sampanie. Nu cred ca lucrurile pe care doresc sau sper sa le fac sunt legate de vreo aniversare sau de trecerea timpului, in general. Nadajduiesc ca voi avea timp si putere sa scriu toate cartile pe care le mai am de scris. Multe. M-am intors in timp, nu o data, in cartile mele. Am ajuns si in viitorul indepartat. In viata reala este altceva, pentru ca fiecare varsta are si bune, si rele. Sigur, oricine l-a citit pe Goethe se simte uneori tentat sa ceara clipei sa se opreasca. Si chiar multi care nu l-au citit, doar l-au citat. Daca spun ca in anul care a trecut am implinit varsta de la care companiile aeriene fac reduceri de tarife, inseamna ca sunt trista sau dimpotriva? Totul este relativ, cum bine stim de la Einstein citire. Anul trecut a fost agitat, obositor, minunat pe alocuri, fara realizari extraordinare si cu un singur mare regret, ca n-am publicat nici o carte, pentru ca n-am reusit s-o termin. Cum m-as defini? Uneori entuziasta. Intotdeauna curioasa. Vreau sa aflu "dar apoi ce se intampla?". Optimist-depresiva sau invers. Serioasa, dar intotdeauna gata sa rad."