Marţi, 6 mai 2008

• Este ziua 127 a anului • Au mai rămas 239 de zile

• Este ziua 127 a anului

• Au mai rămas 239 de zile

Soarele:

Răsare la 5:59

Apune la 20:26

Luna:

Răsare la 6:01

Apune la 22:16

Primul pătrar(Luna în creştere):

12 mai

Lună plină:

20 mai

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):

28 mai

Lună nouă:

3 iunie

Sărbătoare creştină

Sfîntul şi Dreptul Iov era din Avsitida, din hotarele Idumeii şi Arabiei, fiu din fiii lui Isav. Pe tatăl său îl chema Zaret şi pe mama sa, Vosora. Înainte se numea Iovav şi a prorocit 45 de ani. Pe acesta l-a ispitit diavolul, pentru că îl declarase Domnul drept şi fără prihană, întrecîndu-i pe toţi cei de pe pămînt. Şi luîndu-i diavolul toată averea lui şi chinuindu-l, Iov nu s-a mîniat. Satana s-a văzut învins, pentru că dreptul s-a arătat neînduplecat şi neîntors la pornirile pe care i le insufla cel rău. Dumnezeu i-a întors îndoit toate cîte îi fuseseră luate. Şi a trăit după această încercare 170 de ani, de s-a făcut toată vremea vieţii lui de 248 de ani.

Calendar creştin-ortodox

Sfîntul şi Dreptul Iov; Cuvioşii: Mamant, Pahomie şi Ilarion

Calendar romano-catolic

Sf. Dominic Savio

Calendar greco-catolic

Sfîntul şi Dreptul Iov, mult răbdătorul

Click istoric

Astăzi se împlinesc 109 ani de la deschiderea lucrărilor primei Conferinţe a Păcii de la Haga, cu participarea a 109 reprezentanţi din 26 de state (între care şi Ro­mâ­nia) din Europa, America şi trei sta­te din Asia (Persia, China şi Siam). S-a semnat în cadrul lu­cră­rilor o Convenţie asupra reglemen­tării paşnice a conflictelor internaţio­na­le. Delegaţia română a fost repre­zen­tată de Al. Beldiman, mi­nistru la Berlin, şi de Ion N. Papi­niu, agentul diplomatic de la Belgrad. Tot în cadrul primei Confe­rin­ţe a Păcii s-au mai încheiat Con­venţiile asupra legilor şi obiceiu­ri­lor răz­bo­iu­lui terestru, asupra extinderii pre­vederilor Convenţiei de la Ge­ne­va şi asupra războiului maritim.

S-a întîmplat azi

În România

1639 – Se încheie construirea Bisericii “Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitoria lui Vasile Lupu, monument de o frumuseţe unică, cu faţadele integral îmbrăcate într-un decor de piatră sculptată şi aurită;

1849 – Oastea maghiară co­mandată de Hatvani este înfrîntă decisiv între Roşia şi Abrud;

1872 – Încheierea, la Bucureşti, a Convenţiei româno-ruse privind joncţiunea liniilor fe­rate ruse cu cele române între Iaşi şi Chişinău;

1888 – Victor Babeş efectuează primele vaccinări antirabice la Institutul Antirabic din Bucureşti (înfiinţat în 1887, al treilea din lume);

1917 – Primul-ministru I.I.C. Brătianu prezintă Corpurilor Legiuitoare proiectul de reforme (agrară, electorală) şi de revizuire a Constituţiei.

În lume

1835 – James Gordon Bennett Sr. publică primul număr din New York Herald;

1889 – Turnul Eiffel este des­chis oficial spre vizitare în cadrul expoziţiei universale din Paris;

2002 – Jean-Pierre Raffarin devine primul-ministru al Franţei.

Născuţi la 6 mai

1856 – Sigmund Freud, întemeietorul psihanalizei (m. 1939);

1953 – Tony Blair, primul-mi­nistru al Marii Britanii;

1961 – George Clooney, actor.

Credinţe populare, tradiţii, semne

Sulul este un zeu al vegetaţiei substituit de un butuc de lemn (su­lul războiului de ţesut) îmbrăcat şi împodobit ca un flăcău care fertili­za în prima joi după Paşte lanurile de grîu. Cetele de fete, organizate pe uliţele sau părţile satului, confecţionau din sulul războiului de ţesut o păpuşă cu cap, gură, ochi şi mîini, o îmbrăcau în haine frumoa­se, îi puneau floare la ureche etc. În după-amiaza zilei de miercuri din Săptămîna Luminată, Sulul era condus în cîmp, la lanurile de grîu, pe o melodie tînguitoare, ase­mă­nătoare Caloianului şi bocetelor de înmormîntare. Acesta era pre­zentat în dublă ipostază, a bătrî­ne­ţii şi tinereţii: “Sulule, bătrînule,/ Şi nepetrecutule,/ Şi neîmboboci­tule!/ Sulule, tinerelule,/ Şi nepe­tre­cutule,/ Şi neîmbobocitule!” (Rădulescu N., 1969). Acolo, în cîmp, Sulul fertiliza holdele: era culcat peste lanul de grîu, băgat pe sub grîul verde, jucat şi apoi adus acasă. A doua zi, dimineaţa, după ce se mergea din nou în procesiune în cîmp şi în pădure, fetele reveneau în sat cu Sulul pe la ora prîn­zului, unde i se făcea pomana, o masă pentru toate participantele, pregătită de mamele acestora. În final, Sulul era dezbrăcat de haine. Obiceiul s-a practicat în satele de pe valea Mostiştei, judeţul Călăraşi, pînă în a doua jumătate a secolului al XX-lea. La românii din Transnistria, sărbătoarea Su­lului se numea Sulica, iar femini­nul substantivului sul, sula, unealtă a cojocarilor şi cizmarilor, este, în limbajul popular, simbol phalic.

• Profesor Ion Ghinoiu