La membri noi, reguli noi

Est-europenii proaspat intrati in Uniune si-ar dori sa poata munci cat mai curand in spatiul comunitar, iar statele membre incearca sa le amane cat mai mult sosirea.

Jocul de-a soarecele si pisica dintre nou-veniti si statele cu vechime in Uniunea Europeana are loc in conditiile unor reguli ce vor fi valabile si pentru Romania si care stabilesc clar cine si cand poate lucra in Uniune.

Este vorba despre prevederi incluse in negocierile candidatilor cu statele membre, fie ele state care au aderat in 2004 sau care asteapta integrarea in 2007 ori in jurul acestui termen.

Desi au devenit eurocetateni cu acte in regula anul trecut, majoritatea noilor europeni nu are parte de aceleasi drepturi ca, de exemplu, germanii, francezii sau olandezii, mai ales cand vine vorba despre dreptul de a munci in statele Uniunii. Acest fapt era cunoscut cu mult timp inainte, ceea ce nu ii impiedica acum pe polonezi, unguri sau cehi sa faca lobby pentru a obtine reducerea asa-numitei perioade de tranzitie. Mai precis, a intervalului de timp in care accesul pe piata muncii comunitare al est-europenilor deveniti membri in 2004 este restrictionat.

ALARMATI. Perioadele de tranzitie au reprezentat o concesie facuta vechilor membri, alarmati de perspectiva ca, la cinci minute dupa extindere, forta de munca estica, ieftina si calificata sa le invadeze pietele. Prin urmare, fiecare guvern din "vechile" state ale UE are dreptul de a stabili, caz dupa caz, perioada de tranzitie cuvenita noilor membri. In aceste perioade nu se aplica prevederile comunitare referitoare la libera circulatie a fortei de munca, ci legislatia nationala a statului care o introduce.

Aceleasi conditii li se vor aplica si romanilor dupa intrarea in UE, ele fiind incluse in Tratatul de aderare.

TIPURI. Un stat membru poate aplica o perioada de tranzitie intre doi si sapte ani. Dupa aplicarea minimunului de doi ani, fiecare stat membru va transmite o informare Comisiei Europene, privind necesitatea prelungirii tranzitiei cu maximum trei ani sau a permiterii accesului fara restrictii pe piata muncii.

Teoretic, perioadele de tranzitie ar trebui sa dureze maximum cinci ani, dar statele au dreptul de a solicita o prelungire cu un an sau doi, in situatia in care apar dezechilibre grave pe piata muncii sau exista posibilitatea aparitiei unor astfel de dezechilibre.

In prezent, nou-venitii se lupta pentru reducerea de catre fiecare stat in parte a restrictiilor care li se impun. Situatia difera insa de la stat la stat. In timp ce Marea Britanie nici macar nu a recurs la aceste mecanisme de aparare, Austria si-a anuntat intentia de a recurge la perioada maxima de restrictii.