Miezul iernii

In calendarul popular, ziua de 16 ianuarie, cand este celebrat Sfantul Petru de Iarna (numit si cel Schiop) are multiple semnificatii.
Pe de o parte, imparte in jumatate anul pastoral, anul agricol si, in acelasi timp, iarna. Din acest punct de vedere, este un moment de cotitura, de mari tensiuni. Vremea poate sa fie, sau nu, potrivita activitatilor ce urmeaza sa se desfasoare in lumea satului. Evident ca se asteapta o domolire a gerului si o incalzire a vremii, o data cu apropierea de primavara. Dar acestea nu stau doar in puterea divinitatilor meteorologice. O mare putere au si oamenii, caci prin ritualurile pe care le indeplinesc pot imbuna puterile de deasupra lor si le pot schimba hotararile.

In general, nu se lucreaza pentru ca Fulgeratoarele, aprige divinitati meteorologice, sa nu se abata asupra gospodariilor cu fulgere, tunete si vifornita. Pericolul este mare, caci de pedeapsa nu scapi nici in vara ce vine, cand asupra recoltelor se poate abate grindina. Si tot pentru a le imbuna, in aceasta zi oamenii trebuie sa bea si sa petreaca. Si neaparat sa se plamadeasca placinte, pentru ca numai in felul acesta calatorii nu vor uita drumul spre casa si se vor intoarce teferi. In unele zone, pentru a speria iarna, unii gospodari se urca pe capitele de fan si se cearta aprig cu ea.

Dar nu numai vremea este primejdioasa in miezul iernii. Lupii ataca turmele de animale si fac mari pagube. Se spune ca Sfantul Petru, stapanul lor, le porunceste unde sa prade, iar acestia il asculta fara cracnire. Mai mult, lupii se aduna la raspantii si urla, adica se roaga la Sfantul Petru sa le randuiasca prada. O alta poveste ne spune ca lupii merg noaptea pe la grajdurile animalelor si le intreaba daca sunt multumite de ingrijirea pe care le-o da stapanul lor. Daca ele raspund ca nu, lupii le iau cu ele, adica le curma viata.

Pentru a-i indeparta, odinioara, in toiul noptii, se puneau pietre albe pe pragurile caselor, iar a doua zi dimineata le mutau pe pragul bisericii, pentru ca preotul sa treaca peste ele si sa le binecuvanteze. Pana la lasarea inserarii, pietrele se puneau in grajdul animalelor, unde ramaneau tot anul, pentru a le proteja.

CA SA TII LUPII DEPARTE

Nu trebuia sa te piepteni, caci atatia lupi dadeau iama in gospodarie, cate fire de par ramaneau in pieptene sau cati dinti avea pieptenele. Nu se dadea gunoiul afara, pentru ca nu cumva lupoaica sa gaseasca un carbune. Acesta era un semn ca va avea pui multi si vai si amar de turmele de animale. Nu se imprumuta nimic din casa, mai ales dupa lasatul intunericului. Nu se cosea, nu se torcea si, in nici un caz, nu se folosea acul (de cate ori era folosit, de atatea ori ataca lupul). Respectarea interdictiilor din ziua de 16 septembrie atragea dupa sine bunavointa Sfantului Petru. El lega gura lupilor si acestia nu mai puteau sa manance vitele din gospodarii.

11-17 IANUARIE

Cuv. Antonie cel Mare "Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care a iesit dis-de-dimineata sa-si tocmeasca lucratori la vie" Matei, capitolul 20, versetul 1 11 M 〠) Cuviosul Teodosie cel Mare, incepatorul vietii de obste; Cuv. Vitalie 12 J Sf. Mucenite Tatiana diaconita si Eutasia 13 V Sf. Mc. Ermil si Stratonic; Cuv. Iacob din Nisibe 14 S Cuviosii Parinti ucisi in Sinai si Rait. Odovania Praznicului Botezului Domnului 15 D Cuviosii Pavel Tebeul si Ioan Colibasul 16 L Inchinarea cinstitului lant al Sf. Apostol Petru; Sf. Mucenic Pevsip si cei impreuna cu el 17 M 〠) Cuviosul Antonie cel Mare