OMS: La fiecare 20 de secunde, un copil moare din cauza pneumoniei

Daca in nas, gura, faringe exista in mod normal o abundenta flora microbiana, aceasta nu se mai intalneste in caile respiratorii inferioare si in plaman. Desi este expus in fiecare clipa invaziei cu microorganisme prin inhalare, plamanul este in mod normal steril. Nu este un lucru simplu, ci organismul desfasoara un intreg arsenal de mecanisme de aparare in acest scop: mucusul, cilii, reflexul de tuse, substante cu rol in apararea locala si fireste imunitatea generala. Cu toate aceste eforturi uneori mijloacele de protectie sunt depasite, producandu-se infectii numite pneumonii. Inainte de descoperirea antibioticelor, o treime dintre bolnavii cu pneumonie decedau din cauza complicatiilor cardiace sau septice. Azi, se apreciaza ca, probabil, jumatate dintre victimele epidemiei de gripa din 1918 - care a facut mai multe victime in Europa decat primul razboi mondial -, de fapt au murit din cauza infectiilor bacteriene pulmonare asociate. De atunci, s-au facut pasi importanti in tratamentul si prevenirea acestor periculoase maladii. Cu toate acestea exista pericole care vizeaza in special copiii mici, varstnicii, persoanele cu boli cronice sau cu o imunitate scazuta, iar anotimplul rece le favorizeaza cu predilectie.

Pneumonia
Cei doi plamani se gasesc in torace, separati intre ei printr-un spatiu care se numeste mediastin. Ei au o greutate de aproximativ 1,2 kg (la adult) si volumul maxim continut este de 4.500-5.000 cm cubi de aer. Ei sunt acoperiti de un invelis cu o foita dubla, numit pleura. Inflamatia tesutului pulmonar, cel mai des de natura infectioasa (de obicei virala sau microbiana, dar si fungica sau parazitara) se numeste pneumonie. Si pleura se poate inflama, fenomen insotit, de regula, de acumularea de lichid intre foitele pleurale (pleurezie). Aceast fenomen poate avea diverse cauze, de la afectiuni locale pulmonare, la boli ale altor organe sau sistemice, dar destul de frecvent este de natura infectioasa, tuberculoasa sau netuberculoasa.

Conform statisticilor OMS, in lume, la fiecare 20 de secunde, un copil moare
din cauza pneumoniei. Peste 1,5 milioane de copii sub 5 ani decedeaza anual. In SUA, pneumoniile sunt responsabile de 2-3 milioane de imbolnaviri, 1,2 milioane de spitalizari si 52.000 de decese in fiecare an. Pneumoniile virale sunt mai frecvente, dar cele bacteriene sunt, in general, mai severe, iar alteori cele doua se pot asocia sau infectia bacteriana o poate complica pe cea virala. Pneumonia poate aparea brusc sau dupa o infectie respiratorie superioara, se poate produce la orice varsta (afectand mai ales pe copii si varstnici), fiind in general mai frecventa la barbati decat la femei. Pneumoniile virale pot fi produse de virusurile gripale (care dau formele cele mai severe de pneumonii virale) sau paragripale, virusul sincitial respirator (care este cel mai intalnit la nou-nascuti), adenovirusuri, rinovirusuri sau coronavirusuri, multe dintre acestea raspunzatoare de raceala atat de frecventa in sezonul rece. Pneumoniile bacteriene sunt generate cel mai frecvent de pneumococ, dar si de stafilococ, diferiti streptococi, Haemophilus Influenzae, Klebsiela etc. Exista niste microorganisme intermediare, asemanatoare cu bacteriile (Chlamidya pneumoniae si Mycoplasma) care dau niste forme mai usoare de boala, in care bolnavul isi poate desfasura activitatile curente, asa-zisele pneumonii pe picioare. Cele mai expuse categorii sunt cele aflate la extremele varstei (copii mici, la care sistemul imun nu este complet dezvoltat sau persoane peste 65 de ani), bolnavi cu afectiuni cronice (pulmonare sau cardiace, boli care scad imunitatea cum este diabetul zaharat sau cancerul), persoanele carora le-a fost scoasa splina sau care urmeaza tratament chimioterapic sau imunosupresor, fumatorii sau consumatorii de alcool. De asemenea, sunt mai afectati cei care lucreaza sau traiesc intr-un mediu poluat sau care locuiesc in zone comune aglomerate. Un alt factor de risc demonstrat sunt periodontitele (inflamatiile cronice ale gingiei) sau problemele dentare.

Debut brusc
Pneumoniile bacteriene debuteaza brusc (uneori printr-o inrautatire subita a unei banale raceli) cu febra mare (peste 39 grade Celsius), insotita de frisoane, cu tuse persistenta, cu expectoratie (de culoare alba, galben-verzuie, ruginie sau cu striuri de sange), respiratie dificila (dispnee) si cresterea frecventei respiratorii si cardiace, durere localizata intr-o portiune a toracelui, in functie de localizarea procesului infectios (in unele forme pot aparea dureri in partea superioara, stanga sau dreapta, a abdomenului). Starea generala este afectata, bolnavul prezinta oboseala, dureri de cap sau tulburari digestive.

● La batrani semnele respiratorii sunt estompate, deseori nu apare febra, tusea este iritativa, fara expectoratie, dar este afectata starea psihica (confuzie, obnubilare).

● La nou-nascuti apare iritabilitate (plans continuu) sau letargie, refuzul hranei, febra.

● La copilul mic se observa febra, tuse uscata, respiratie dificila, zgomotoasa, cu cresterea frecventei respiratorii (peste 60 pe minut), uneori chiar cianozarea (albastrirea) extremitatilor din cauza oxigenarii deficitare, inapetenta (pierderea poftei de mancare).

● La copilul mare, simptomele sunt asemanatoare adultului, dar pot apare in plus ,dureri abdominale, greata,varsaturi.

Pneumoniile virale sunt mai frevente la copii si tineri , ele manifestandu-se prin cu febra, fiori, dureri de cap, dureri musculare si articulare, oboseala, tuse uscata (fara expectoratie sau cu expectoratie redusa), fara durere toracica. Exista niste microorganisme asemanatoare bacteriilor (Chlamydia pneumoniae sau Mycoplasme) care dau forme mai usoare de pneumonie, in care bolnavul isi poate desfasura activitatile zilnice (de exemplu pot merge la scoala sau la serviciu) , asa zisele pneumonii ,,pe picioare' si care se pot trata (ca si cele bacteriene) cu antibiotice (chiar daca uneori acest lucru nu este necesar). Ele se manifesta prin tuse iritativa, persistenta, chinuitoare, dar fara expectoratie, rinoree (secretii nazale abundente), dureri in gat, cefalee, oboseala (care poate persista mai multe saptamani), uneori mai ales la inceput febra joasa (deseori insa febra poate lipsi), alteori dureri la nivelul urechii sau o eruptie pe piele. Daca pneumonia nu se dovedeste a fi o afectiune usoara, lipsita de pericol, in nici una din situatiile enumerate, cu atat mai grava este situatia pneumoniile contactate in mediul spitalicesc, de catre pacientii care petrec mai mult timp in spital, mai ales daca sunt imobilizati la pat sau ventilati. In aceste cazuri la originea bolii sunt, de regula, germeni gram negativi sau stafilococi, in marea majoritate tulpini rezistente la o gama larga de antibiotice. Manifestarile clinice sunt asemanatoare celor prezentate, dar predomina febra inalta si tulburarile respiratorii. Este ideal sa prevenim acest risc in masura in care lucrul depinde de noi De exemplu, pneumonia poate complica grav o interventie chirurgicala. De aceea, este important sa nu manance sau bea nimic dupa ora 12 in noaptea dinaintea interventiei (daca nu exista alte recomandari sau restrictii) pentru a preveni aspirarea continutului stomacului in plaman in timpul anesteziei, fapt care favorizeaza aparitia pneumoniei. Statul intins pe spate pe perioada indelungata este un alt factor de risc, de aceea este bine ca pacientul sa stea cat mai repede dupa interventie in pozitie sezanda si sa inceapa sa mearga. De asemenea, sunt indicate exercitiile respiratorii cate 10-15 respiratii adanci pe ora.

Controale medicale, confirmarea vindecarii
Diagnosticul de pneumonie este pus in urma examenului fizic (medicul asculta cu stetoscopul la nivelul toracelui, depistand astfel sunete anormale la nivelul plamanilor) la care se adauga radiografia toracica si examen de sputa (pentru depistarea naturii infectiei). In functie de gravitatea ei pneumonia va fi tratata ambulator (la domiciliu) sau intr-un spital (mai ales in cazul copiilor sau varstnicilor, daca apar tulburari respiratorii sau cardiace). In pneumoniile bacteriene tratamentul cu antibiotice se incepe imediat, urmand ca in functie de rezultatele de laborator si de evolutia bolii acestea sa fie eventual schimbate. Antibioticele trebuie facute in dozele prescrise de medic si pe perioada indicata. La acestea se adauga medicamente pentru combaterea febrei si durerilor, sau tusei. In acest scop se folosesc expectorante (care ajuta eliminarea mucusului) sau medicamente de supresie a tusei. Acestea din urma trebuie folosite cu atentie, cu discernamant , doar la indicatia medicului, in cazul tusei uscate si suparatoare (nu productive, care trebuie stimulata, ca un mecanism de vindecare) si pe o perioada limitata. Pneumoniile virale necesita doar tratament simptomatic. Pe perioada bolii suferindul are nevoie de odihna, la pat, eventual cu toracele ridicat pe perne pentru a usura respiratia. O buna hidratare (cu apa, ceai, sucuri) este esentiala pentru a combate deshidratarea produsa de febra si a asigura o buna eliminare a sputei. Regimul alimentar este usor in perioada febrila, dupa care bolnavul trebuie incurajat sa manance. Foarte important, bolnavul trebuie sa revina la control, la intervalul indicat de medic, pentru ca vindecarea sa fie confirmata printr-un examen clinic, eventual radiologic.

Abcesul pulmonar
Abcesul pulmonar este o infectie grava, dar din fericire rara, a plamanului, cu distrugerea (necroza) unor portiuni de tesut. Apare dupa pneumonii grave, in cazul existentei unor tumori sau altor afectiuni cronice pulmonare sau pe fondul unei scaderi a imunitatii. Se manifesta prin febra si stare generala alterata, tuse cu expectoratie abundenta si hemoptizii repetate(eliminare de sange prin tuse). Dupa cateva zile, colectia purulenta este evacuata printr-o eliminare abundenta de sputa purulenta, fetida, fenomen care se repeta periodic.

Pleureziile
Pleura este formata din doua foite, una aderenta de plaman, cealalta de peretii toracelui. In mod normal, ele aluneca una pe langa alta in timpul respiratiei, fara nici o frictiune. Atunci cand pleura se inflameaza, atingerea celor doua structuri produce o durere ascutita. De obicei, inflamatia este insotita de acumulare de lichid in cavitatea pleurala (pleurezie), iar odata cu formarea acestuia durerea se reduce. Pleureziile pot insoti sau complica o pneumonie. Ele se constituie la cateva zile de la debutul maladiei (fie ca aceasta este virala, bacteriana sau fungica) cu febra persistenta, durere toracica ascutita, accentuata de respiratie sau de anumita pozitie, tuse seaca. Cantitatea de lichid este de obicei mica sau medie. In cazul acumularii unei cantitati mai mari de lichid, acesta comprima plamanul si determina tulburari respiratorii. Diagnosticul incepe cu examenul fizic, dar este precizat dupa radiografie si mai ales extragerea lichidului prin punctie toracica (toracocenteza) si analiza lui. De obicei, lichidul este bogat in proteine si celule, dar unori purulent (daca infectia se localizeaza la nivelul pleurei). De obicei, pleurezia se vindeca odata cu pneumonia. Pleurezia tuberculoasa apare mai frecvent la tineri, fiind deseori prima manifestare a acestei infectii. La semnele de pleurezie se asociaza cele ale infectiei tuberculoase: scadere in greutate, inapetenta, oboseala, astenie, subfebrilitate. Diagnosticul se pune prin examenul clinic si radiologic, analiza lichidului pleural si IDR pozitiva la tuberculina. Sub tratamentul specific tuberculostatic, pleurezia dispare in 2-3 saptamani, desi tratamentul va continua dupa o schema standardizata cateva luni.