„Cu îndurerată stupoare am aflat de trecerea în neființă a unui om pe care l-am asociat cu toții cu memoria acestui teatru, istoricul de teatru și consultantul artistic Mariana Voicu.
Mariana Voicu s-a născut în 1948, în comuna Ciacova. Termină Liceul de Muzică și Arte plastice, la secția Arte plastice. Face o schimbare de direcție, iar după absolvirea Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, Mariana Voicu este repartizată „pentru efectuarea stagiului de trei ani” la Teatrul Național. Nu-l va mai părăsi timp de patru decenii.
Mariana Voicu a fost un om de un optimism inepuizabil, o permanentă furtună de emoții bine temperate de inteligența ascuțită, voința puternică și spiritul amplu. A trăit cu toată ființa ei, la propriu, istoria ultimilor 50 de ani ai Teatrului Național din Timișoara. Spiritul său luptător, dublat de simțul umorului, de o loialitate profundă și de o dragoste autentică față de teatru au făcut ca Mariana Voicu să își dedice Teatrului Național din Timișoara întregul parcurs profesional, devenind parte integrantă a sa, dar și imortalizându-i existența printr-un document valoros pentru istoria culturii române, Istoria Teatrului Național „Mihai Eminescu” Timișoara – 1945-2005. Această lucrare de referință distinge, fără să opună, rigoarea cercetătorului și harul povestitorului „de cursă lungă”. Din postura de secretar literar și, mai apoi, de consultant artistic al Teatrului Național, Mariana Voicu a colaborat, practic, cu toți regizorii care au marcat parcursul acestei instituții începând cu anul 1971. De asemenea, a publicat Caietele Teatrului Național și volumul Aplauze, lucrări dedicate artiștilor instituției timișorene, dar și cronici de teatru, interviuri etc. Mariana Voicu a fost membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română, iar în anul 2017, senatul UNITER i-a decernat Premiul pentru întreaga activitate. A ieșit la pensie în 2010, dar a rămas mereu alături de Naționalul timișorean, chiar și atunci când un destin teribil a împiedicat-o să mai pășească, și nu doar în teatru. Chiar și astăzi, la peste un deceniu de când a ieșit la pensie, biroul în care a lucrat și care adăpostește arhiva de spectacole se numește tot „la Mariana”. Plănuia să continue Istoria Teatrului Național și cu toții am fost convinși că o va duce la bun sfârșit, că nu se va lăsa înfrântă nici de această dată. Colegii ei de la Teatrul Național vor păstra mereu amintirea extraordinarei, uriașei energii a Marianei Voicu, amintirea enormei sale bucurii de a fi și de a trăi teatrul.
Teatrul Național din Timișoara este alături de familia îndoliată. Nu o vom uita!”