La 19 iunie 2016, Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al Apărării, a murit, la vârsta de 88 de ani, susţin surse din anturajul acestuia.
Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la 10 mai 1928, în oraşul Tecuci, judeţul Galaţi.
A muncit ca brigadier pe şantierul naţional de la Bumbeşti-Livezeni, unde a ajuns instructor de şantier şi apoi instructor sanitar al şantierului. A urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie din Sibiu (absolvită la 30 decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din Bucureşti (absolvită în 1952) şi ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
După absolvirea Şcolii de ofiţeri, a fost avansat la gradul de locotenent şi repartizat la Centrul de Instrucţie al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară şi a fost înaintat în gradul de locotenent-major (23 august 1952) şi în cel de căpitan "la excepţional" (5 septembrie 1952). A fost repartizat în funcţia de şef de Stat Major al Artileriei Corpul 38 Armată din Timişoara (1952-1955). A îndeplinit apoi funcţiile de şef secţie în Marele Stat Major, şef de direcţie şi apoi locţiitorul şefului Marelui Stat Major şi şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare, Înzestrare din Marele Stat Major. A fost avansat la gradul de maior (1959) şi apoi la cel de colonel (1960). În perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) (1968). A fost desemnat să conducă Direcţia economică a Ministerului Apărării Naţionale. A îndeplinit apoi funcţiile de adjunct (1981-1986) şi apoi prim-adjunct (1986-1989) al ministrului Apărării naţionale.
Şi-a depus candidatura pentru a devenit membru al Partidului Muncitoresc Român (PMR), la 22 decembrie 1954 şi a fost admis în martie 1957.
Timp de 18 ani a fost preşedintele Federaţiei române de călărie şi pentatlon modern (1971-1989).
A fost implicat în evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate la Timişoara şi Bucureşti. La 17 decembrie 1989, având funcţia de ministru adjunct al apărării naţionale, a fost trimis de Vasile Milea (ministru al apărării naţionale 1985-1989) la Timişoara pentru a reprima revoluţia. Nicolae Ceauşescu l-a numit comandant militar unic al Timişoarei (20 decembrie 1989). Potrivit propriilor declaraţii din 2009, întors la Bucureşti, în noaptea de 21-22 decembrie 1989, s-a deplasat la Spitalul Militar din Bucureşti, unde l-a rugat pe comandantul spitalului să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea revoluţiei.
Totuşi, s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceauşescu, şi a fost numit de către acesta ministru al Apărării naţionale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis la 22 decembrie 1989, în jurul orei 9.30 dimineaţa. După fuga soţilor Ceauşescu din clădirea Comitetului Central, la 22 decembrie 1989, generalul Victor Stănculescu a trecut de partea Revoluţiei, ordonând intrarea armatei în cazărmi.
Victor Stănculescu a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN) (22 dec. 1989-11 mai 1990) şi a avut unul dintre principalele roluri în organizarea procesului soţilor Ceauşescu şi în executarea acestora la 25 decembrie 1989, participând la proces ca delegat al Frontului Salvării Naţionale (FSN), alături de Gelu Voican-Voiculescu şi Virgil Măgureanu.
Prin Decretul preşedintelui CFSN, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989, Victor Stănculescu a fost înaintat în gradul de general-colonel (cu 3 stele).
Prin Decretul CFSN nr. 8/1989, a fost numit în funcţia de ministru al Economiei naţionale, conducând un minister nou format prin reorganizarea Comitetului de Stat al Planificării (28 decembrie 1989). A fost eliberat din funcţia de ministru al economiei naţionale (16 februarie 1990), fiind numit ministru al Apărării Naţionale, unde l-a înlocuit pe generalul Nicolae Militaru. A îndeplinit această funcţie până la 30 aprilie 1991, când a avut loc o remaniere a guvernului condus de Petre Roman. A mai fost şi ministru al Industriei (30 apr. - 16 oct. 1991).
Victor Stănculescu a fost înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) (13 mai 1991) şi trecut în rezervă. Ulterior, a lucrat în calitate de consilier principal la firma "Balli".
În anul 1990, o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de Viorel Oancea a propus trimiterea în judecată a lui Victor Stănculescu pentru participare la reprimarea revoluţiei. Acest lucru s-a realizat în 1997, fiind condamnat doi ani mai târziu (1999) la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav de către Curtea Supremă. Condamnarea a fost menţinută în 2000 după recurs, dar anulată în 2004 în urma unui recurs în anulare. În 2007, după rejudecare, generalul Stănculescu a fost iarăşi condamnat. La 15 octombrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul generalului Stănculescu la decizia din 2007, fiind astfel încarcerat şi degradat militar.
La 18 septembrie 2009, Curtea Militară de Apel Bucureşti a decis ca Stănculescu să fie reîncarcerat, după ce instanţa inferioară, Tribunalului Militar Teritorial, îl eliberase din arest, pentru un an de zile, pentru ca acesta să se opereze într-un spital civil. Potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină Legală finalizat în decembrie 2008, Victor Atanasie Stănculescu avea mai multe afecţiuni, asociate şi cu vârsta înaintată, care puteau genera un risc permanent de decompensare a echilibrului biologic. A rămas în închisoare, după ce Tribunalului Ilfov a respins la 10 ianuarie 2013, cererea de întrerupere a executării pedepsei, din motive medicale.
După ispăşirea a cinci ani de închisoare, echivalând cu o treime din pedeapsă, Victor Stănculescu a fost eliberat condiţionat (20 mai 2014), pentru bună purtare şi având în vedere starea de sănătate a acuzatului.
A fost căsătorit cu Elena Stănculescu. La 21 decembrie 2003, soţia sa în vârstă de 68 ani, s-a sinucis aruncându-se de la etajul doi al imobilului în care locuiau. AGERPRES