Datele subliniază o schimbare de atitudine față de aur din anii 1990 și 2000, când băncile centrale, în special cele din Europa de Vest, care dețin o mulțime de lingouri, vindeau sute de tone pe an.
De la criza financiară din 2008-2009, băncile europene au încetat să mai vândă, iar un număr din ce în ce mai mare de economii emergente, precum Rusia, Turcia și India, au cumpărat aur în cantități mari.
Băncile centrale apreciază aurul, deoarece se așteaptă ca acesta să-și mențină valoarea în perioadele turbulente și, spre deosebire de monede și obligațiuni, nu se bazează pe niciun emitent sau guvern.
De asemenea, aurul le permite băncilor centrale să se diversifice și să renunțe la active precum titlurile de stat americane și dolarul.
Achizițiile au scăzut în timpul pandemiei de coronavirus, dar s-au accelerat în a doua jumătate a anului 2022, băncile centrale achiziționând 862 de tone între iulie și decembrie, potrivit WGC.
Băncile, inclusiv cele din Turcia, China, Egipt și Qatar, au declarat că au cumpărat aur anul trecut. Dar aproximativ două treimi din aurul cumpărat de băncile centrale anul trecut nu a fost raportat public, a precizat WGC.
Printre băncile care nu au publicat în mod regulat informații despre modificările în stocurile lor de aur se numără cele din China și Rusia.
"Este puțin probabil ca achizițiile băncilor centrale din 2023 să egaleze nivelurile din 2022", a declarat WGC.
Achizițiile băncilor centrale au dus cererea totală de aur la nivel mondial la 4.741 de tone anul trecut, în creștere cu 18% față de 2021, și cea mai mare din 2011.