În schimbul sarcastic de replici dintre Rusia și Ucraina, din ultimii ani, „îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile de la Minsk” a devenit o mantră lipsită de însemnătate. În mod public, ambele părți sunt de acord să respecte punctele convenite în capitala belarusă cu șapte ani în urmă, însă niciuna dintre ele nu are vreo intenție reală să pună în aplicare prevederile înțelegerii.
Don Quijote de la Paris
Cu toate acestea, în încercarea sa de a deveni campionul eforturilor de pacificare ale Uniunii Europene, președintele Franței și-a pus mari speranțe într-un demers de revitalizare a acordurilor încheiate în 2015.
„Soluția problemei ucrainene poate fi doar una politică, iar baza acesteia poate fi reprezentată doar de acordurile de la Minsk!”, afirma Emmanuel Macron, luni, la Moscova. A doua zi, la Kiev, președintele Volodimir Zelenski îi repeta lui Macron ceea ce a tot spus în ultimele luni: Ucraina se angajează să respecte acordurile de la Minsk, atât timp cât acest lucru corespunde cu interpretarea ucraineană a înțelegerii parafate.
Acorduri imposibile
În privat, oficialitățile de la Kiev sunt însă mult mai pesimiste. „Minsk e imposibil de respectat. Dacă am face acest lucru, Ucraina s-ar distruge ca stat!”, remarca, sub acoperirea anonimatului, un oficial guvernamental de rang înalt, citat recent de presa britanică.
Acordurile de la Minsk au fost semnate în februarie 2015, după o sesiune de negociere de 16 ore. Dintre cei patru lideri implicați la vremea respectivă în tratative - Vladimir Putin, Petro Poroșenko, François Hollande și Angela Merkel - , doar președintele rus a rămas în funcție.
Documentul parafat în capitala belarusă cerea încetarea imediată a focului în conflictul din estul Ucrainei și a pus capăt ostilităților militare majore. Tensiunile au continuat să mocnească însă în zonă și s-au realizat mult prea puține progrese în privința unor negocieri politice ulterioare.
Acordurile prevăd retragerea trupelor străine și a mercenarilor, precum și o reformă constituțională în Ucraina, care să cuprindă descentralizarea și organizarea de alegeri în actualele teritorii rusofone, finanțate și administrate de facto de către Moscova.
Pentru o lungă perioadă de timp, principala piedică a fost legată de ordinea aplicării prevederilor. Executivul de la Kiev a insistat ca separatiștii să fie dezarmați de la bun început, în timp ce Kremlinul a cerut, mai întâi, adoptarea unor reforme politice.
În momentul actual, ucrainenii nu au nicio tragere de inimă față de niște acorduri care ar putea oferi aliaților Rusiei locuri în Parlament și, implicit, ar crea posibilitatea ca Moscova să aibă un cuvânt de spus în conducerea Ucrainei.
În plus, trecerea a șapte ani de la semnarea acordurilor amplifică dificultățile aplicării prevederilor. O linie de control, de facto, separă acum regiunile separatiste Donețk și Luhansk de restul țării. De la izbucnirea pandemiei de coronavirus, numărul trecerilor dintr-o parte în alta a liniei de demarcație a scăzut drastic.
Potrivit Kievului, populația din regiunile separatiste a fost îndoctrinată timp de opt ani cu propagandă anti-ucraineană și a primit, în mare parte, pașapoarte rusești. Rusia a eliberat, de altfel, peste 700.000 de pașapoarte pentru locuitorii din Donețk și Luhansk, susținea, recent, chiar un oficial rus. Mai mult, liderii separatiștilor sunt, de asemenea, cetățeni ruși.
În aceste condiții, administrația Zelenski se întreabă cum ar putea reintegra o astfel de populație și, pe deasupra, să le ofere reprezentanților ei locuri în Parlamentul de la Kiev.
Fără speranțe
Criticii acordurilor de la Minsk susțin că președintele de atunci, Petro Poroșenko, a semnat documentul, deoarece Ucraina avea pistolul la tâmplă, după ce forțele Kievului fuseseră înfrânte pe linie de un inamic înarmat pe ascuns de către Rusia.
„Din punctul meu de vedere, acordurile de la Minsk s-au născut moarte!”, declara, cu ceva timp în urmă, un deputat din partidul lui Poroșenko. „Condițiile au fost întotdeauna imposibil de implementat. Am înțeles asta clar la momentul respectiv, dar le-am semnat pentru a câștiga timp pentru Ucraina, ca să avem vreme să ne refacem guvernul, armata, sistemul de informații și aparatul de securitate”, explica el.
Potrivit deputatului, multe dintre punctele conținute în acordurile de la Minsk sunt incompatibile cu constituția ucraineană și nimeni nu se poate aștepta ca Ucraina să-și îndeplinească angajamentele.
Presiunea amenințării
Întrebat în timpul conferinței sale de presă cu Macron despre reticența Ucrainei de a pune în aplicare acordurile de la Minsk, Putin a folosit, luni, o frază pe care unii au interpretat-o ca pe o glumă despre legitimarea unui viol: „Îți place sau nu, va trebui să tolerezi asta, frumusețea mea!”.
A doua zi, Zelenski a răspuns, precizând că Ucraina este într-adevăr „tolerantă”, deoarece suportă atât de multe din partea Rusiei. Dornic să evite o invazie rusă și să înlăture amenințarea iminentă a unui atac, care erodează economia Ucrainei, Zelenski susține, însă, cel puțin în public, că acordurile de la Minsk sunt o soluție viabilă.