Acum o vreme, îndepărtarea amigdalelor şi apendicului de către chirurgi se făcea cu hei-rup-ul. Se spunea că era o întrecere între chirurgi care scoate mai repede apendicul sau amigdalele. Ba chiar, în America, a fost o perioadă în care unor copii care locuiau în zone îndepărtate li se scotea preventiv apendicul, pentru a evita întârzierile în intervenţii.
S-a constatat mai târziu că era o greşeală, căcu extragerea apendicului tam-nesam favoriza apariţia cancerului de colon. Nici amigdalele nu se mai îndepărtează, decât în infecţii prea dese, complicate cu puroi.
Studiile moderne au arătat că aceste organe, considerate inutile altădată, au totuşi rolul lor. Amigdalele fac parte dintr-un lanţ imunitar de apărare a aparatului respirator superior, iar apendicul are şi el sarcini legate de imunitate. ORL-ul, în viziunea şcolii americane, susţine că un copil trebuie să-şi consolideze imunitatea luptând prin forţele proprii împotriva a circa patru amigdalite pe an.
Dacă aceste amigdalite sunt mai frecvente şi cu puroi, deci cu infecţii mai importante, se intervine cu extragerea amigdalelor. Dar e bine ca măcar o porţiune din amigdale să rămână în gâtul omului. Amigdalele au nişte adâncituri numite cripte, acolo se cuibăresc microbii.
Când infectarea amigdalelor se iveşte prea des se procedează la un fel de răzuire a acestor canale cu ajutorul laserului, astfel că sunt păstrare ţesuturi importante din amigdale.
În privinţa îndepărtării apendicului, un mare profesor afirma cândva că, atunci când se constată suferinţa acestui organ, el trebuie scos până la asfinţitul soarelui. Când apare durerea în partea inferioară dreaptă a abdomenului este suspect apendicul, dar cu astfel de simptome îşi anunţă prezenţa şi alte boli. Criza de apendicită se clarifică dacă apar modificări în numărul de leucocite din sânge.
În practica actuală, peste 90% din operaţiile de apendicită se fac prin laparoscopie, deci mai puţin invaziv decât în intervenţiile cu bisturiul, iar îndepărtarea acestuia poate dura şi cinci minute, dar şi cinci ore. Uneori, apendicul nu se găseşte la locul lui, poziţia lui este mai ascunsă şi trebuie descoperit.