Escrocii au profitat din plin din totdeauna de naivitatea oamenilor, dar şi de dorinţa acestora de a se îmbogăţi peste noapte. Înşelătoriile puse la cale de Constantin Andronic şi Sion Gherei au pasionat societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cei doi au pus la cale afacerea cu "apa de aur", care a falimentat, în epocă, mulţi naivi.
Un escroc inteligent şi iubitor de lux, Constantin Andronic (născut cel mai probabil în 1851) provenea dintr-o familie onorabilă. Tatăl său fusese director la Ministerul de Finanţe, unul dintre fraţii săi era funcţionar în Parlament, în timp ce acest Constantin Andronic era cunoscut în lumea bucureşteană ca un escroc înrăit. Dăduse mai multe tunuri în provincie, organizând loterii şi dispărând cu banii înainte de extrageri. Pentru a-şi asigura nevoile din ce în ce mai mari, Andronic a pus la cale escrocheria cu "apa de aur". Principalul său complice a fost Mihai Sion Gherei (zis Zodiaşu).
Scenariul înşelăciunii era destul de elaborat. Viitoarea victimă, identificată de obicei în rândul negustorilor, crâşmarilor, dar şi al clerului, era ademenită la un "ghicitor”, care îi prezicea, printre altele, că îl aşteaptă un mare noroc bănesc de la "o persoană înaltă, cu ochi albaştri şi părul galben”, adică exact portretul lui Andronic.
Peste câteva zile, victima era prezentată, ca din întâmplare, unei persoane care împrumuta bani cu dobândă mică, nimeni altul decât Andronic. Escrocul avea în faţă un număr falsificat din Monitorul Oficial, în care era brevetată invenţia "apei de aur". Andronic spunea că a lucrat la Monetăria Statului şi a pus la punct o metodă de a fabrica napoleoni de aur la un cost de numai patru lei. Andronic şi clientul său se întâlneau în casa "inventatorului”, unde, în timpul "transformării" banilor obişnuiţi în unii din aur erau "suprinşi” de un "comisar de poliţie”, care era de acord să nu-i aresteze, în schimbul unei sume foarte mari de bani pe care victima o plătea cash sau în poliţe. De teamă şi ruşine, înşelatul nu reclama paguba autorităţilor, psihologie pe care de altfel miza şi Constantin Andronic.
Dar tocmai modul luxos de viaţă al lui Andronic a atras atenţia autorităţilor. Acestea au făcut o descindere la locuinţa acestuia şi l-au arestat, la începutul lunii decembrie 1886. Afacerea a declanşat un scandal de proporţii, iar detaliile anchetei au pasionat societatea bucureşteană timp de aproximativ doi ani. Sion Gherei a fost arestat la Bacău abia peste un an, în decembrie 1887. În locuinţa acestuia, o cameră oferită în chirie de un moşier din localitate, la rândul său escrocat, s-au găsit "o duzină de monede, un mic drug de alamă pe care îl arăta victimelor ca fiind aur pentru monede, câţiva napoleoni şi un flacon cu o substanţă oarecare în el”. Ancheta Poliţiei a durat câteva luni, fiind extrem de dificilă. Într-un final, Andronic, Gherei şi toţi complicii lor au fost judecaţi în cursul anului 1888 şi trimişi în închisoare.
Multe alte astfel de povești inedite găseşti în cartea lui Dan-Silviu Boerescu, "Uimitorii escroci bucureșteni și victimele lor faimoase", din colecția "Secretele Bucureștilor”, editată de Integral şi pusă în vânzare cu ziarul Jurnalul Naţional, miercuri, 11 octombrie.