O descoperire legata de originea oceanelor de pe Terra sporeşte plauzibilitatea teoriei potrivit căreia ar exista viaţă si dincolo de sistemul nostru solar. O echipă de cercetatori britanici a demonstrat că apa lichidă era prezentă pe suprafaţa Pământului înainte de ''impactul gigantic'' cu efect la nivel planetar care a condus la apariţia Lunii.
Pana acum, s-a crezut că mare parte a apei oceanelor a apărut pe Pământ în urma ''bombardamentelor'' asteroizilor şi cometelor. Dar faptul că apa lichidă poate supravieţui impactului cu unele corpuri cereşti de dimensiuni planetare înseamnă că ar trebui să se găsească din abundenţă în alte sisteme solare, susţin experţii.
Iar prezenţa apei lichide de suprafaţă sub forma lacurilor şi a oceanelor creşte în mod semnificativ şansele găsirii unor forme de viaţă. ''Cercetarea noastră demonstrează că apa este extrem de rezistentă şi poate supravieţui unui eveniment atât de catastrofal precum ciocnirea a două planete'', a declarat dr. Richard Greenwood, de la Open University.
Oamenii de ştiinţă au comparat compoziţia oxigenului din rocile lunare aduse pe Terra de astronauţii misiunii Apollo cu cea a rocilor vulcanice prelevate din planşeul oceanic. Între rocile lunare şi cele terestre a fost detectată doar o mică diferenţă, iar dacă cea mai mare parte a apei de pe Pământ s-a produs după ''impactul gigantic'', rocile ar fi trebuit să aibă compoziţii de oxigen în mod clar diferite, se arată în studiu.
Concluziile studiului, publicat in revista Science Advances, sugerează că apa lichidă trebuie să fi existat pe Terra înainte de coliziunea cu un corp ceresc, Theia, de talia planetei Marte, eveniment care ar fi dus la formarea Lunii. Acest impact de dimensiuni colosale ar fi avut loc la circa 100 de milioane de ani după naşterea sistemului solar dintr-un nor molecular compus din praf şi gaz. AGERPRES