Odată cu decizia britanicilor de a ieşi din Uniunea Europeană, Washingtonul pierde cel mai important susţinător al intereselor sale în interiorul blocului comunitar în chestiuni precum economia, securitatea şi spionajul. Acest fapt ar putea obliga administraţia americană să caute alţi aliaţi pentru a-şi păstra influenţa în Europa, chiar dacă preşedintele Barack Obama a dat asigurări că 'relaţia specială' a SUA cu Marea Britanie va continua, se menţionează într-un comentariu publicat luni de ziarul spaniol El Pais.
Germania şi Franţa devin astfel favorite pentru a lua locul Marii Britanii ca interlocutor preferat al SUA în Europa. Unul dintre principalele obiective de politică externă ale lui Obama a fost reorientarea către Asia, dar în primul său mandat Primăvara Arabă şi criza economică europeană nu i-au permis să-l urmărească, iar al doilea mandat a fost marcat de ameninţarea jihadistă care a antrenat implicarea militară a SUA în Orientul Mijlociu.
Acum, în contextul Brexitului, aşteptarea este ca atât Obama, cât şi viitorul lider de la Casa Albă să acorde din nou mai multă atenţie Europei, indiferent dacă viitorul preşedinte va fi Hillary Clinton, care susţine continuitatea în politica externă, sau Donald Trump, care a aplaudat rezultatul referendumului britanic şi doreşte o politică externă mai izolaţionistă.
'Marea Britanie era pentru SUA un fel de ancoră, ţinând cont de perspectiva comună într-o mare varietate de chestiuni politice, economice şi de securitate', subliniază Fiona Hill, directoare a Centrului pentru SUA şi Europa din cadrul Brookings Institution.
De altfel, Marea Britanie este o piesă-cheie în arhitectura instituţională creată de SUA şi Europa după al Doilea Război Mondial. Rareori s-a întâmplat ca Londra să nu se regăsească într-o iniţiativă globală de securitate a Washingtonului.
Brexitul nu ar aduce motive pentru schimbarea acestei arhitecturi, însă poate condiţiona relaţiile transatlantice într-o perioadă cu multiple provocări, cum ar fi răspunsul NATO în faţa veleităţilor expansioniste ale Rusiei, negocierea acordului de liber schimb între SUA şi UE sau cooperarea în faţa ameninţării jihadiste.
Preşedintele Obama a recunoscut că nu se aştepta ca britanicii să aleagă părăsirea UE la referendumul din 23 iunie, el susţinând, inclusiv în timpul unei vizite la Londra, rămânerea Marii Britanii în blocul comunitar. Acum el le cere Londrei şi Bruxelles-ului să negocieze o tranziţie ordonată şi insistă că Brexitul nu va schimba relaţia strânsă a Washingtonului cu Londra, mai ales la capitolul economic şi în cel al cooperării în cadrul NATO şi al Consiliului de Securitate al ONU.
Însă, liderul de la Casa Albă a recunoscut că incertitudinea generată de Brexit îngrijorează prima putere mondială. 'Suntem îngrijoraţi că îndepărtarea (Marii Britanii) de Uniunea Europeană şi posibilele perturbări în interiorul Europeni ne-ar putea îngreuna soluţionarea unor alte provocări', a indicat preşedintele american.
În opinia lui Fiona Hill, SUA ar trebui să-şi diversifice alianţele în Europa. Experta americană consideră că, pe de o parte, Washingtonul trebuie să ajute UE şi Marea Britanie să construiască punţi, iar pe de altă parte să aprofundeze relaţiile cu Franţa şi Germania ca interlocutori-cheie, dar şi cu puteri regionale europene, precum Italia sau Spania.
Totuşi, în ceea ce priveşte cooperarea în domeniul spionajului, Fiona Hill crede că va fi greu pentru SUA să găsească pe termen scurt un partener de talia Marii Britanii, amintind de colaborarea celor două ţări în interiorul aşa-numitei Alianţe a celor 'Cinci Ochi', numele sub care este cunoscut parteneriatul strâns dintre serviciile secrete din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă.
De altfel, raporturile dintre Berlin şi Washington la capitolul servicii de informaţii sunt în continuare tensionate după dezvăluirile lui Edward Snowden, care a semnalat operaţiunile vaste de spionaj desfăşurate de serviciile americane împotriva Germaniei, inclusiv prin interceptarea telefonului cancelarului Angela Merkel.
Pe de altă parte, Berlinul este mai reticent decât Londra sau Parisul în ceea ce priveşte angajarea în aventuri militare. Totuşi, Obama nu a ezitat în ultimii ani să o aleagă pe Merkel drept interlocutor prioritar în gestionarea crizelor din Grecia şi Ucraina, dar şi pentru a aborda reformele europene. Însă, Franţa s-a impus ca aliat-cheie al SUA în lupta antiteroristă.
Totuşi, marea necunoscută este dacă Washingtonul va reuşi să influenţeze Berlinul şi Parisul la fel cum a făcut de-a lungul timpului cu Londra, cu aceasta din urmă având o viziune mai apropiată în ceea ce priveşte liberalismul economic şi intervenţionismul militar. Un alt semn de întrebare rămâne cum va evolua concret relaţia SUA cu Marea Britanie odată ce ieşirea acesteia din urmă din UE va fi desăvârşită. AGERPRES