Fetele din livada cu meri
Londra, 2004. Frankie a ajuns jurnalistă la o publicație importantă, dar nu a dus o viață ușoară, chiar dacă provine dintr-o familie de vază. Orfană de mamă, a fost crescută de bunica sa, Violet, care a iubit-o mult, obsesiv, deși a trădat-o. Nu s-au văzut de zece ani, iar ruptura dintre ele pare să se adâncească odată cu trecerea vremii. Când se reîntâlnesc în împrejurări surprinzătoare, Frankie își dă seama că memoria bătrânei e profund tulburată, și totuși un secret întunecat din trecutul acesteia e pe cale să iasă la iveală – o taină bine păzită din timpul războiului, care ar putea avea un efect devastator chiar asupra vieții lui Frankie.
Somerset, 1940. Violet, în vârstă de șaptesprezece ani, nu se poate împăca deloc cu destinul pe care temuta sa mamă vrea să i-l traseze. După ce își pierde într-un bombardament verișoara mult iubită, fuge pentru a se înrola în Armata Terestră a Femeilor. Nu-și dorește decât să lase durerea în urmă, și, în plus, acesta i se pare singurul mod de a fi de ajutor la efortul de război. Pe lângă teroarea raidurilor aeriene și munca grea în livezile de la Winterbourne, Violet și camaradele sale au de luptat cu un dușman perfid, puternic, aflat nebănuit de aproape.
Stăpânul și cuceritorul meu
Titlul romanului Stăpânul și cuceritorul meu provine dintr-un vers al lui Paul Verlaine, dar este greu de imaginat că însuși poetul și pistolul cu care l-a împușcat pe Rimbaud joacă un rol esențial în povestea de dragoste interzisă dintre Tina și Vasco, unde prețioasa casetă cu inima lui Voltaire, furată de la Biblioteca Națională a Franței, devine cadou de aniversare, iar arma lui Verlaine, cumpărată la licitație, alături de un caiet cu sonete și haikuuri ajung probe incriminatoare pe masa judecătorului de instrucție. Eșecul relației amoroase dintre cei doi protagoniști, surprins cu ironie fină de vocea uneori melancolică, alteori tăioasă a naratorului chemat la tribunal să depună mărturie, se declină cu toate culorile pasiunii oarbe, de la gesturile necugetate în frumusețea lor ale îndrăgostirii până la străfulgerările de luciditate din final.
A mea e răzbunarea
Avocata Susane, o femeie în vârstă de 42 de ani și fără mari reușite profesionale, s-a stabilit de curând la Bordeaux. Nu și-a imaginat niciodată că ar putea pleda într-un proces penal. Și totuși, într-o zi primește vizita misteriosului Gilles Principaux, care o roagă să-o reprezinte în instanță pe soția lui, acuzată că și-a ucis cei trei copii. Dar cine este acest bărbat, despre care avocata Susane are impresia că e băiatul care i-a bulversat viața în urmă cu 32 de ani? O scriitură originală și complexă, ce reușește să ne conecteze automat la fluxul intim al gândurilor – acele voci interioare de care adesea nici nu ținem cont, nu le conștientizăm, nu vorbim despre ele, dar le lăsăm să ne vorbească și să ne poarte până în cele mai întunecate zone ale inconștientului –, o poveste în care accentul nu cade pe firul evenimentelor, ci pe felul în care ele se reflectă în conștiința personajului principal.
Tot albastrul cerului
Tânăr de 26 de ani, diagnosticat cu Alzheimer precoce, doresc să plec într-o ultimă călătorie. Caut tovarăș(ă) de aventură pentru această ultimă expediție. Émile a hotărât să fugă de spital și de privirile pline de compasiune ale familiei și prietenilor. Nu vrea mila nimănui. Spre mirarea sa, în scurt timp primește răspuns la anunțul pe care l-a dat în ziar. Trei zile mai târziu, în fața rulotei cumpărate în secret, o vede pe Joanne, o tânără femeie, care poartă o pălărie neagră, cu boruri largi și un rucsac în spate și care nu-i oferă nicio explicație pentru faptul că vrea să-l însoțească. Începe astfel o călătorie uluitor de frumoasă, pe parcursul căreia, odată cu descoperirea unor adevăruri profunde despre sine însuși, Émile va cunoaște bucuria, frica, prietenia și iubirea – virtuți omenești care îi vor străpunge, puțin câte puțin, carapacea dureroasă sub care s-a ascuns.
Împărăţia orbilor
Când primește o invitație bizară la o fermă abandonată, Armand Gamache află că a fost desemnat executor testamentar de o necunoscută. Testamentul e așa de ciudat și are dispoziții atât de stranii, încât fostul director al Sûreté du Québec e tentat să creadă că femeia suferea de halucinații. Însă când e descoperit un cadavru, termenii testamentului par brusc mai puțin stranii, dar mult mai amenințători. Însă nu e singura amenințare cu care se confruntă Gamache. E suspendat din funcție, iar ancheta internă asupra modului în care a gestionat un caz de trafic de droguri încă nu e finalizată. Majoritatea drogurilor intrate atunci în țară au fost recuperate, dar în Montreal a mai rămas o cantitate suficientă să ucidă câteva mii de oameni. Ca să afle adevărul, Gamache recurge la mijloace absolut neortodoxe, chiar disperate, dar începe să-și identifice propriile „unghiuri moarte” – unde se ascund lucruri îngrozitoare.