În episodul trecut vă arătam cum nu au reuşit o mare parte din satele româneşti să iasă din evul mediu, deşi fonduri de la Bruxelles pentru asta ar fi existat. Astăzi vă arătăm cum s-au tocat milioane de euro ce ar fi putut ajunge în asfaltul rural sau în canalizare comunelor.
Cu 50 de milioane de euro s-ar fi făcut multe în satul românesc. De pildă s-ar fi construit atâţia kilometri de drumuri că ai fi traversat ţara cu asfalt. Şi cu toate acestea mai marii noştri au decis că ar merita construite mai bine nişte clădiri pe care să pună lacătul imediat după inaugurare. Am construit în ultimii ani 325 de centre de informare turistică din bani de la Bruxelles spunându-le celor de acolo că sunt zone unde curg puhoaie de turişti care riscă să rămână neinformaţi fără construcţii mamut ridicate uneori niciunde. Ne-a fost greu să găsim un astfel de centru de informare deschis în timpul programului. Un exemplu: comuna mehedinţeană Devesel. Când am ajuns acolo am găsit poarta zăvorâtă. Peste gard se vedea cum turiştii au făcut atât de puţină cărare pe acolo că buruienile au apucat să crească nestingherite până la genunchi prin pietrele aleii pricipale. Conform site-ului primăriei, clădirea a fost inaugurată cu un an în urmă şi păstrează „legătura indispensabilă a comunei cu turiştii”. Dar pe uliţă- ia turiştii de unde nu-s! În miezul zilei nu vezi ţipenie de om. Câteva raţe ciugulind iarba de pe marginea uliţei, o vacă , doi cai, şi un număr incalculabil de vrăbii făcând scandal, singurele care strică liniştea amiezii din Devesel. Mai la vale localnica Niculina Mihalcea, cu mâinile odihnindu-se în şolduri, ne lămureşte unde sunt vizitatorii. „Unde Dracu să vedem noi turişti p'aici? Nu sunt mamă turişti la noi, nu au nici pe unde să încapă, că sunt uliţele strâmte”,. Mai la vale o altă vecină stă la umbră pe băncuţa din faţa porţii şi scrutează boscheţii de peste drum, crescuţi la înălţimea calului. „Vezi ce gazon avem aici? Gazon la înălţime haha”. O întrebăm ce ar putea afla turistul de la centrul de informare turistică, dacă l-ar fi putut găsi deschis. „Ce să afle? În ce direcţie merge. Ce să vadă la noi în comună? Buruieni?”. Am mers la primărie să aflăm de ce centrul e închis în plină zi. Contabila de acolo susţine că încă nu sunt finalizate lucrările, deşi informaţiile de pe site-ul primăriei o contrazic. „Nu e deschis datorită lipsei fondurilor pentru că trebuie să plătim mai întâi din bugetul local şi apoi solicităm banii la Uniunea Europeană”. Îi atragem atenţia: „Uitaţi ce zice pe site-ul primăriei:« Personalul Centrului local de informare turistică oferă informaţii turistice turiştilor»”. Se uităm la noi nedumerită: „Păi nu avem nici personal”...
Ghid turistic pentru grupuri din...Cehoslovacia
Părăsim Mehedinţiul şi găsim abia în Gorj un centru de informare deschis. Comuna Stăneşti, zona de munte a judeţului. Angajatul pe post de ghid al centrului e chiar e fostul primar al localităţii, Vasile Pârvulescu, care a domnit peste localitate timp de 16 ani. El a decis construirea centrului în ultimul mandat. Acum se pare că investiţia a prins bine. Nu neapărat pentru bugetul comunal al Stăneştiului ci pentru bugetul personal al ex-primarului. Căci după ce Pârvulescu a rămas fără loc de muncă după ce a pierdut alegerile, omul a ajuns ghid turistic la propriul lui proiect. Cu salariu fix şi sigur. Chiar dacă gurile rele spun că nu ştie boabă de engleză, el zice că e persoana cea mai potrivită pentru asemenea slujbă. „Am destule cunoştinţe, am destulă demnitate, ca să pot să muncesc. Merg şi acasă la oameni, sap, dau cu coasa, tai lemne, care e problema? Dacă aveţi nevoie pe acasă şi vă ajut cu cea mai mare plăcere, fără bani. Vă ajut, aşa, ca gest umanitar”. Avem un ghid turistic potrivit într-un centru turistic fără egal. Nimeni nu s-a zgârcit aici: clădirea e nou nouţă, îmbrăcată în gresie, termopane peste tot, centrală termică, camere de supraveghere şi un display la intrare care zace stins. „ E un info-touch”, zice fostul edil Pârvulescu şi se apleacă să-i bage stechărul în priză. Ecranul dă să se aprindă, dar nu se conectează la internet. Noi aşteptam răbdători „Merge când vrea. V-am zis că sunt probleme, dacă vrem să stăm toată ziua aici, stăm toată ziua aici”. Am sta toată ziua acolo măcar de am avea şanse să vedem măcar un turist trecându-i pragul centrului cu sau fără info-touch. Dar şansele sunt minime. Căci în ultimele cinci zile o singură dată a fost deranjat. „A fost o delegaţie din Cehoslovacia(sic!)”. Fostul primar este angajat al acestui centru din comuna Stăneşti, alături de cumnatul său. Centru care are un contract de prestări servicii, încheiat tot de pe vremea fostului edil cu Primăria Salariile lunare: 3.500, respectiv 1.500 de lei.
Hârtoapele i-au alungat pe investitorii austrieci
Poate şi lipsa numărului de turişti e motivul pentru care localnicii nu privesc cu ochi buni investiţia fostului primar care e limpede pentru toţi că e ca un car pus înaintea boilor. Inclusiv actualul primar din localitate spune că centrul e cam în plus: „Nu prea oferim mai nimic turiştilor. Nu avem drumuri, nu avem pensiuni, nu avem restaurante, stăm foarte prost. Nu oferim decât frumuseţile naturii”. Într-adevăr munţii din comună sunt un Rai cu păduri curate şi arbori seculari. Dar ca să ajungi acolo trebuie să treci prin Iad. Un drum de o oră făcut cu maşina unde trebuie să te ţii zdravăn de volan ca să nu dai cu capul de plafon la hopurile din minut în minut. Poate că din fonduri europene mai bine asfalta drumul din pădure unde puţinii turişti care vin îşi rup maşinile. Fostul edil Vasile Pârvulescu se scuză. Chiar a vrut să facă drumul, chiar din bani comunitari, numai că s-a opus modernizării preşedintele obştii care administrează pădurea. „Motivul era că aş fi vrut să pun după aceea ca primar taxă de drum. Ceea ce era imposibil”. Conflictul local a avut efect direct. Lipsa drumului a alungat investitorii. A cum câţiva ani a avut şi ocazia istorică de a scoate satul din anonimat. Atraşi de peisajul fantastic din zonă, câţiva investitori austrieci au venit la Stăneşti cu gândul de a construi o pârtie de schi pe partea de sud a muntelui Straja. „Uitaţi, în această intersecţie au zis austriecii că ar fi fost bine de construit un hotel”, ne arată fostul edil după ce urcăm cu maşina o jumătate de oră în pustietatea muntelui. E cam greu totuşi să îţi imaginezi un hotel acolo în mijlocul lui nicăieri. şi poate că şi investitorilor le-a fost într-un final la fel de greu: „Primul lucrul pe care l-au spus: «Dar drumul?! Gazul?! Curentul?!» Dacă drumul era asfaltat , era altă oportunitate”.
Cazul de la Stolniceni Prăjescu ..de râsu-plansu
Potrivit datelor de la Guvern comuna ieșeană Stolniceni Prăjescu e printre cele mai neatractive turistic localități din țară. Dacă o cauți pe lista făcută de Ministerul Dezvoltării Regionale cu localitățile cu potențial turistic, nu ai s-o găsești nicăieri, deși județul Iași are acolo 14 comune nominalizate. O vei găsi în schimb pe o altă listă, a Ministerului Agriculturii, unde toate localitățile rurale din România primesc câte o notă de la unu la zece în funcție de cât de mult potențial turistic au. Aici Stolniceni-Prăjescu a luat încasat cea mai mică notă din țară: unu.
Deși cu note mici la Ministerul Agriculturii în privința atractivității turistice, autoritățile locale au reușit să convingă chiar Ministerul Agriculturii să primească o căruță de bani pentru a ridica un centru de informare turistică. Așa se face că în 2013 o clădire nou-nouță a răsărit ca din nimic în mijlocul satului și a costat 157 de mii de euro atât din banii UE cât și din banii noștri. E o clădire care o eclipsează pe cea a primăriei, o căsuță dărăpănată, ca vai dea ea, flancată de un șopron care stă să pice. Centrul de informare turistică are geamuri mari de termopan,rampă de acces pentru persoanele cu handicap și steaguri nou nouțe la intrare
Investiţiile din comunele de mai sus nu sunt singulare. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii a umplut țara de astfel de centre de informare. A cheltuit milioane de euro din banii Guvernului și ai Uniunii Europene pentru 325 de centre de informare turistică, multe de ele în mijlocul lui nicăieri, în comune izolate de lume, fără puncte turistice importante, în sate fără drumuri asfaltate sau canalizare. Problema acestei risipei din bani publici a fost ridicată anul trecut și în Parlamentul României, însă fără folos
Topul comunelor „plictisitoare”
În România există zeci de comune care deși nu sar de nota doi ca și atractivitate turistică, au primit zeci de mii de euro pentru a construi centre de informare turistică:
Comuna Marga Caraș- Severin 200.000 euro
Comuna Constantin Daicoviciu Caraș- Severin 192.000
Comuna Sălard Bihor- 162.000
Comuna Bethausen, Timiș 149.000
Comuna Victor Vlad Delamarina Timiș 147.000
Comuna Bărbătești Vâlcea 137.000 euro
Comuna Petrești, Dâmbovița 129.000 euro
Comuna Dealu, Harghita 111.000 euro