CANDID, o poveste despre inexorabila putere a destinului pe scena Teatrului Național de Operetă şi Musical “Ion Dacian”

Candid este o operetă a cărei partitură este compusă de Leonard Bernstein, bazată pe nuvela omonimă, din 1759, scrisă de Voltaire.

          Câte lucruri neașteptate au venit! Câte lucruri așteptate nu s-au întâmplat niciodată! Astfel ar putea fi rezumată întreaga poveste a personajului principal. Un personaj care nu cucerește neapărat prin virtuozitate, ci prin candoarea cu care își pune întreaga existență în mâna hazardului. Iar în momentul în care ne încredem în hazard și în absurd, dăm totuși dovadă de o credință rațională - o credință în hazard și în absurd ca forme de manifestare a necesității exterioare care își găsește drumul spre inconștientul uman.

O operetă bună vine cu o poveste, iar o operetă veridică redă povestea fiecăruia dintre noi. Dacă povestea trăită de alţii este şi povestea trăită de tine, opereta devine povestea unei vieţi mereu actuale pentru care se schimbă doar coordonatele spaţio-temporale. CANDID este povestea oricăruia dintre noi care a ales să privească Neprevăzutul, acel arogant Nu-știu-ce, direct în față, trecând peste limitarea potrivit căreia omul este doar o jucărie în mâinile unui nemilos Neprevăzut.

Iar dacă vorbim despre o dragoste mare, cu siguranță Neprevăzutul se află în plenitudinea existenței sale. Personajul principal este tânărul inocent şi visător, pregătit de către dascălul său pentru lumea perfectă în care împlinirea idealurilor este un deziderat realizabil şi o opţiune a fiecăruia dintre noi.  Lumea şi viaţa sunt minunate şi oferă doar bucurie şi mângâiere. Dar, după cum spunea Shakespeare, „așteptările sunt rădăcina tuturor durerilor sufletești” iar lumea perfectă a lui Candid este zdruncinată în momentul în care se aştepta ca mărturisirea dragostei pe care i-o purta Cunegondei să fie împărtăşită de cei din jurul său.

„CANDID” este o veritabilă reinterpretare a simbolisticii platoniene despre lume: Lumea sensibilă a realității aparente - lumea pe care ne-o oferă senzaţiile noastre fiind singura lume pe care Candid o cunoscuse şi la care credea că are acces, schimbătoare, trecătoare şi contradictorie, numai pe jumătate reală, intermediară între fiinţă si nefiinţă; Ignoranța omului incult, limitat şi lacom - întruchipată de baronul Thunder-den-Tronck; Prejudecățile, simțurile care ne limitează şi ameninţarea stereotipurilor care fac parte din registrul consecinţelor dăunătoare subtile  ale  stereotipurilor  negative  nefondate - întrega dramă a personajului principal se naşte din prejudecata că nu este demn să mărturisească dragostea pe care i-o poartă Cunegondei, din cauza faptului că este un bastard; Lumina cunoașterii ce se naşte tocmai ca urmare a infinitelor eforturi ale individului pentru cultivarea Frumosului, Adevărului şi Dreptăţii; Drumul inițiatic spre cunoașterea esențială - o cale de transformare şi o modalidate de a accesa necunoscutul; Ideea Binelui şi Perfecțiunea - două concepte pe care fiecare individ urmează să și le autocreeze, iar ca paradox al Perfecţiunii, imperfecţiunea este perfectă.

Tot atât de bine, CANDID ne aduce în prim-plan o idee pe care austerul Blaise Pascal făcea referire când afirma că dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată fața pământului ar fi fost schimbată. Așadar, cauzele mici produc efecte mari și CANDID are rolul de a ne pregăti, înainte de vreme, pentru efectele unor aripi de fluture.

         ››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Regia artistică: Andrei Munteanu
Decor: Cătălin Ionescu Arbore
Costumele: Unda Popp
Coregrafia: Bogdan Boantă, Andra Gheorghe
Dirijor cor: Aurel Muraru

Conducerea muzicală: Alexandru Ilie
Asistenți coregrafie: Eugenia Stoian, Sorina Micșunescu
Traducerea și adaptarea versurilor: Laura Ciochină-Carasevici și Dragoș Carasevici
În românește: Emil Mirasova și Carmen Pațac