Problema pe care o pun economiștii este legată de posibilitățile de reintegrare a viitorilor șomeri în economia României. Există modele pe care țara noastră le-ar fi putut prelua din alte state care au prevăzut acest fenomen inevitabil, însă nu a existat niciun fel de măsură proactivă care să facă posibilă trecerea de la servicii către producție, prin cursuri de formare profesională și prin investiții în producție, unde ar putea lucra viitorii șomeri. Nu digitalizarea în sine este problema, ci lipsa de viziune pe termen lung.
În ultimii 33 de ani, economia României s-a bazat pe comerț, servicii și import, având producția redusă la minimum. Mai mult, în cea mai mare măsură am exportat materie primă și am importat produse finite. Acest tip de economie a făcut ca peste 70% din locurile de muncă să fie în sectorul servicii. Statisticile arată că zona București-Ilfov este cea mai dezvoltată din România, din punct de vedere economic, având cea mai mare pondere a persoanelor care au un loc de muncă. Problema este că peste 73% dintre locurile de muncă sunt în sectorul servicii, cei mai mari angajatori din București-Ilfov fiind, conform datelor statistice ale ANOFM, CN Poșta Română SA, CNCF CFR SA, Kaufland România, Regia Naţională a Pădurilor, SNTFC CFR Călători SA, RCS&RDS, SC Mega Image SRL, SC Carrefour România, Societatea de Transport București, și SC Auchan Romania SRL.
Tendința este ca băncile și marile magazine să treacă la sisteme „self-service”, din care va rezulta renunțarea la surplusul de angajați. Dacă vor dispărea, în următorii 2-3 ani, 70% din angajații retailerilor și ai băncilor, așa cum s-a întâmplat în cazul call-center-urilor, după 2015, când s-au introdus masiv sistemele automate de răspuns la solicitările clienților, va crește foarte mult șomajul.
Nu ne putem feri de digitalizare
Deși mulți dintre noi au tendința de a da vina pe roboți, economiștii nu văd problema așa. „Este o falsă problemă în legătură cu înlocuirea casierilor la supermarket. Ar trebui să ne bucure, pentru că România face un nou pas către digitalizare, pe care țara noastră a votat-o și a aprobat-o atunci când a fost prezentată noua strategie a Uniunii Europene. Procesul a-nceput în toate țările din lume. Acest pas care s-a făcut ar trebui să fie un prim element de digitalizare a distribuirii mărfurilor. Este o chestiune de care nu ne putem feri. Este o problemă mai complicată și mai veche în legătură cu ce face economia, atunci când robotizarea elimină forța de muncă. Forța de muncă activă este cea care generează valoare adăugată. E o problemă discutată încă de la începutul secolului al XIX-lea, în diferite forme. Ea a luat amploare acum 40-50 de ani, iar economiile avansate au găsit diferite forme de transformare a robotizării în creare de valoare adăugată, prin diferite metode de amortizare. Robotizarea, respectiv digitalizarea, nu este un element de care să ne ferim”, explică prof. univ. dr. Mircea Coșea.
Ne întoarcem la producție
Cu toate acestea, situația actuală este totalmente diferită față de cea din trecut. Dacă la începuturile tehnologizării, acum un secol, forța de muncă a migrat dinspre sectoarele de producție către servicii, acum ne confruntăm cu un nou fenomen, prin care serviciile sunt înlocuite de roboți, iar oamenii ar trebui să se reorienteze către sectoarele de producție. România însă nu are nici producție, nici vreo strategie pentru rezolvarea acestei probleme, nici nu s-a pregătit pentru reconversia profesională a angajaților din aceste sectoare de activitate care în mod cert își vor pierde locurile de muncă, după ce clienții se vor obișnui cu noile sisteme electronice.
„Problema care se pune este ce se întâmplă cu forța de muncă disponibilizată. În țările care au trecut prin această etapă, forța de muncă disponibilizată a fost de includere în servicii, dar nu cele pe care noi le dezvoltăm acum, respectiv bancare, de asigurări etc., ci servicii productive, care duc la utilitaritate, precum cele de catering, de spălătorii, service auto, service la instalațiii sanitare etc. Acele țări au creat și un învățământ dual care produce personal calificat, însă noi nu avem așa ceva. Prima concluzie este că vom avea o problemă cu personalul disponibilizat de la casele de marcat, care în general și-ar putea găsi cu greu un loc de muncă, în condițiile în care investiții în România nu prea sunt, iar cele din servicii sunt în sfera din afara producției de valoare materială imediată”, mai explică profesorul Mircea Coșea.
Migrația forței de muncă, înapoi, la sat
Dacă sectorul serviciilor din zonele urbane dezvoltate, mai ales București-Ilfov, va cădea, în următorii 2-3 ani, populația care a migrat către orașe se va reorienta către alte țări sau către producția agricolă, în mediul rural, acolo unde se vor găsi oportunități. Investițiile în producție ar salva economia României. Zona București-Ilfov ar putea rămâne în continuare în topul orașelor cu putere economică ridicată doar dacă viitorii șomeri generați de tehnologizare vor fi reconvertiți profesional și angajați în alte domenii, de data asta de producție. Dar și din acest punct de vedere apar noi probleme, pentru că multe piețe până acum puternice sunt deja în cădere liberă, la nivel mondial, cum e piața auto sau industria cărnii.
„O astfel de trecere nu se poate face brusc. Se face pe o perioadă de tranziție, astfel încât personalul să fie învățat să utilizeze noua tehnică. Această digitalizare din România, pentru care avem și un minister, nu este pregătită din punct de vedere logistic. Noi nu avem nici aparatura necesară peste tot în țară, nu avem nici cultura necesară astfel încât populația cu o vârstă mai înaintată, din mediu rural, să poată folosi noile tehnologii. Digitalizarea este inevitabilă, dar ea trebuie să fie pregătită. Cum România nu are această pregătire necesară, mă aștept la efecte negative. În lipsa unei perioade de tranziție, șomajul va crește brusc. În alte țări, șomerii s-au reconvertit profesional în urma unor cursuri de recalificare”, spune specialistul.
Profesorul Mircea Coșea oferă exemplul Olandei, țară care atunci când a renunțat la producția de vase, a recalificat personalul care lucra în acest sector pentru industria auto, care atunci era în creștere. Al doilea moment, tot în Olanda, a fost recalificarea personalului intrat în șomaj în urma robotizării mai multor sectoare de activitate, astfel încât oamenii să se angajeze în industria alimentară, mai ales în abatoare și în sere. „Există posibilități de recalificare, dar cu anumite rezerve, pentru că nu la orice vârstă se poate face și e nevoie de școli care să poată face calificările. În plus, industria auto cade, trecerea la automobile electrice ne va costa, iar în privința industriei cărnii, problema este complicată în România. Nu avem materie primă, România nu este capabilă să rezolve problema pestei africane. În următorul deceniu, România va rămâne un importator de carne. Pe de altă parte, și puterea de cumpărare scade”, mai explică profesorul.
Nici agricultură nu avem
Dacă industrie nu avem, nici agricultura nu ne ajută prea mult. Pentru a se putea reprofila în sectorul de producție agricolă, viitorii șomeri ar trebui să aibă și unde să lucreze, doar că în ultimii 33 de ani nu s-a mai dezvoltat nici această parte a economiei. „Noi am trăit din importuri, pentru că au fost favorizate de locul pe care România îl are în UE. Capitolul Agricultură a fost negociat cu mari greșeli, iar cei care au făcut asta și acum se laudă ar trebui să răspundă. Noi am acceptat tot ce ni s-a impus din partea UE, condamnând agricultura României la faliment și la distrugerea rețelei proprii de desfacere a mărfurilor. Dacă nu transformăm agricultura într-un mijloc de export și nu de import, vom avea o mare problemă și cu siguranța alimentară. Degeaba ne spun specialiștii BNR că Banca a reușit să micșoreze inflația, pentru că a reușit să scadă și puterea de cumpărare. Când inflația e oficial 15-16%, iar inflația la produsele alimentare de bază ajunge la 35-40 la sută, nu e niciun succes. Din contră, au împovărat economia”, explică specialistul.
Să ne așteptăm la o creștere a șomajului acolo unde sunt luate astfel de măsuri. Robotizarea duce la șomaj. Ce se va întâmpla cu șomajul, vom vedea. Deocamdată, în România nu există o politică de salvare a acestor persoane, deci eu mă aștept la niște probleme, mai ales în cazul persoanelor cu o vârstă înaintată sau cu dizabilități.
Prof. univ. dr. Mircea Coșea
Alte țări au luat măsuri din timp
Angajații din sectoarele de activitate care vor fi în mod inevitabil desființate de tehnologizare ar putea să se reprofileze, intrând în producție. Acest pas, dacă va fi făcut, ar însemna o nouă oportunitate de dezvoltare pentru România, mai ales pentru București-Ilfov, care a rămas fără acest tip de activitate, după 1990. „Nu cred că vor dispărea serviciile, pentru că investițiile din ultima perioadă sunt doar în acest sector de activitate, însă Bucureștiul are nevoie și de o bază industrială. Este o politică pe care statul trebuie să o ducă, iar acum are posibilitatea aceasta prin PNRR. Trebuie să avem și industrie. Altfel, Bucureștiul ar putea deveni un oraș cu un procent de șomaj mult mai mare decât în prezent. Este absolut necesar ca România să-și dezvolte industria. România intră într-un colaps financiar, pentru că trăiește numai din împrumuturi, nu are producție la nivelul la care să alimenteze bugetul, nu creează valoarea necesară acumulărilor bugetare. Aceste acumulări se fac din producția materială. Dacă nu se va crea un program de dezvoltare a producției industriale și agricole, vom avea probleme mari. Polonia a avut această viziune, de acum 15 ani, devenind astăzi cel mai mare producător de armament, în timp ce noi ne-am distrus industria de apărare. România cumpără pe datorie. Este absolut necesar să avem producție, să avem locuri de muncă care se creeze valoare adăugată mare. Noi suntem acum în stadiul manufacturier al producției, suntem înapoiați. În industria modernă, locurile de muncă sunt înalt calificate, cu venituri mari, care creează și un beneficiu fondului de pensii. Nu putem să ne împrumutăm la infinit, pentru că această situație ne va duce în colaps”, explică profesorul Mircea Coșea.
Noi exportăm materie primă și importăm produse. Aceasta este o caracteristică a economiilor coloniale. E un lucru pe care îl spun de 15 ani, am lansat niște idei, dar dacă guvernanții noștri continuă să trateze agricultura ca pe o cenușăreasă, atunci vom continua să falimentăm producătorii români.
Prof. univ. dr. Mircea Coșea
