Doar că unde-i lege nu-i tocmeală, iar obligațiile tale, ca antreprenor, este să le oferi angajaților echipamente de lucru în acord cu activitatea desfășurată. Un atelier de prelucrare a metalului are alte riscuri decât un depozit, o firmă de curățenie, un cabinet veterinar, o brutărie sau o companie ai cărei salariați lucrează exclusiv la calculator.
Chiar dacă apelezi la un serviciu extern de prevenire și protecție, responsabilitatea nu dispare și nici nu îi este transferată integral consultantului SSM. Legea nr. 319/2006 îți cere să deții o evaluare a riscurilor, să stabilești măsurile de protecție necesare și, după caz, să decizi ce echipamente individuale de protecție trebuie utilizate.
Cum stabilești ce echipamente de protecție sunt obligatorii în timpul programului de lucru?
Se începe cu evaluarea riscurilor profesionale
Evaluarea riscurilor este documentul care face legătura dintre activitatea întreprinsă de firmă și măsurile SSM ce trebuie aplicate și trebuie să reflecte utilajele folosite, substanțele manipulate, mediul de lucru, sarcinile executate, durata expunerii și persoanele care desfășoară activitatea.
Legea nr. 319/2006 îți cere să fii în posesia unei evaluări a riscurilor și să întocmești un plan de prevenire și protecție bazat pe rezultatele acesteia. Normele metodologice prevăd și revizuirea planului atunci când se modifică condițiile de muncă, apar riscuri noi sau are loc un eveniment.
Dacă schimbi tehnologia, introduci un utilaj nou, începi să folosești o substanță diferită sau muți activitatea într-un alt spațiu, nu presupune că vechile măsuri rămân automat suficiente.
Se continuă cu caracteristicile, nu doar denumirea produsului
Nu este suficient să notezi în documente ”mănuși de protecție” sau ”mască de protecție” (expresii prea generale). Înainte de alegerea EIP, trebuie să analizezi riscurile care nu au putut fi evitate prin alte mijloace, să stabilești caracteristicile necesare ale echipamentului și să compari aceste cerințe cu performanțele produselor disponibile. Echipamentul ales trebuie să corespundă condițiilor locului de muncă, să țină cont de cerințele ergonomice și de starea de sănătate a lucrătorului și să i se potrivească după efectuarea ajustărilor necesare.
Acest principiu te obligă să analizezi inclusiv mărimile disponibile. Nu poți cumpăra un singur model și o singură dimensiune pentru întreaga echipă, dacă produsul nu se potrivește tuturor. Ochelarii care alunecă, încălțămintea prea mare, mănușile care reduc excesiv dexteritatea sau un ham reglat incorect pot diminua protecția și pot crea riscuri suplimentare.
Verifică compatibilitatea dintre echipamente
Un lucrător poate fi expus simultan la mai multe riscuri. De exemplu, în timpul sudurii poate avea nevoie de protecție pentru cap, ochi, față, mâini, corp, căi respiratorii și auz. În această situație, echipamentele trebuie să poată fi purtate împreună fără să își reducă eficiența.
Brațele ochelarilor pot afecta etanșarea unui aparat de protecție respiratorie. O cască, o vizieră și antifoanele pot fi incompatibile dacă provin din sisteme care nu au fost proiectate să funcționeze împreună. O glugă de protecție poate împiedica reglarea corectă a căștii. HG nr. 1.048/2006 prevede că, atunci când riscurile multiple impun purtarea simultană a mai multor EIP, acestea trebuie să fie compatibile și să își păstreze eficacitatea.
Ce echipamente poți fi obligat să le asiguri angajaților?
Pentru protecția capului
Căștile și celelalte forme de protecție a capului pot fi necesare atunci când există riscul căderii sau proiectării obiectelor, al lovirii de obstacole, al perforării, al contactului electric ori al expunerii la anumite riscuri termice sau chimice. Sunt întâlnite frecvent pe șantiere, în depozite, în activități de mentenanță, în exploatări industriale și în zone în care se lucrează la niveluri diferite.
O cască destinată protecției împotriva impactului nu oferă automat protecție pentru lucrări electrice. În plus, produsul trebuie verificat periodic, păstrat conform instrucțiunilor și scos din uz atunci când este deteriorat sau și-a pierdut calitățile de protecție.
Pentru protecția ochilor și a feței
Ochelarii cu brațe, ochelarii de tip mască și ecranele faciale pot fi necesare în activități de polizare, tăiere, găurire, sudare, prelucrare a lemnului, manipulare a substanțelor chimice, curățare sub presiune ori în lucrări care pot produce împroșcări și particule.
Viziera și ochelarii nu sunt întotdeauna interschimbabili. Un ecran facial poate proteja fața împotriva stropilor sau particulelor, dar, în funcție de model și de risc, poate fi necesar să fie purtat împreună cu ochelarii de protecție. Alegerea trebuie să țină cont de direcția particulelor, dimensiunea lor, energia impactului, substanțele implicate și nevoia de protecție laterală.
Anexa la HG nr. 1.048/2006 enumeră, cu titlu orientativ, echipamente de protectie Marvel pentru protecția ochilor și feței împotriva riscurilor mecanice, termice, chimice, biologice și a anumitor radiații. Lista este neexhaustivă, iar necesitatea concretă trebuie stabilită prin evaluarea riscurilor.
Pentru protecția auzului
Dopurile, antifoanele externe și sistemele montate pe cască pot deveni necesare atunci când lucrătorii sunt expuși la zgomot care nu poate fi redus suficient prin soluții tehnice sau organizatorice.
O protecție excesivă poate îngreuna comunicarea sau perceperea alarmelor și a vehiculelor în mișcare. Produsul trebuie ales în funcție de nivelul și caracteristicile zgomotului, durata expunerii, necesitatea comunicării și compatibilitatea cu celelalte echipamente.
Pentru protecția căilor respiratorii
Aparatele de protecție respiratorie pot fi necesare în prezența pulberilor, fibrelor, fumului, aerosolilor, gazelor, vaporilor sau în atmosfere cu deficit de oxigen. Aceste situații pot apărea în construcții, vopsitorii, ateliere, agricultură, industria chimică, activități de demolare, sudare, curățare industrială, tratarea deșeurilor și lucrul în spații închise.
Este esențial să faci diferența între un dispozitiv filtrant și un dispozitiv izolant. Un filtru reține anumite substanțe din aer, dar nu produce oxigen. HG nr. 1.048/2006 indică dispozitive izolante pentru situații precum lucrul în rezervoare, puțuri, canale și alte spații închise în care poate exista risc de intoxicare sau deficit de oxigen.
Pentru protecția mâinilor și brațelor
Mănușile pot proteja împotriva tăieturilor, abraziunii, temperaturilor extreme, substanțelor chimice, agenților biologici, riscurilor electrice sau vibrațiilor. Atenție și la activitățile desfășurate lângă componente aflate în mișcare. Anexa HG nr. 1.048/2006 menționează mănușile pentru manipularea obiectelor cu muchii ascuțite, dar semnalează excepția situațiilor în care există riscul ca mănușa să fie prinsă de mașină.
Pentru protecția picioarelor
În funcție de activitate poți fi obligat să asiguri încălțăminte cu protecție împotriva impactului, perforării, alunecării, temperaturilor, substanțelor chimice, riscurilor biologice sau electrice. Nu confunda bocancul robust cu încălțămintea de protecție adecvată. Aspectul masiv nu dovedește că produsul oferă performanța necesară pentru riscul identificat.
Îmbrăcămintea de protecție și semnalizarea vizuală
Combinezoanele, șorțurile, vestele, îmbrăcămintea rezistentă la tăiere, produsele pentru protecție chimică, termică sau biologică și îmbrăcămintea de înaltă vizibilitate pot fi obligatorii în anumite activități.
O vestă reflectorizantă poate fi necesară când lucrătorii se află în apropierea vehiculelor, pe drumuri, în zone logistice, în activități feroviare sau pe șantiere. Legislația menționează echipamentele pentru semnalizarea vizuală a prezenței utilizatorului în activități desfășurate în apropierea vehiculelor în mișcare și în lucrări de asfaltare, construcții, transport sau infrastructură.
Protecția împotriva căderilor de la înălțime
Pentru lucrările la înălțime pot fi necesare hamuri, mijloace de legătură, dispozitive de ancorare, sisteme de poziționare sau sisteme pentru oprirea căderii. Sistemul trebuie analizat în ansamblu: punctul de ancorare, distanța disponibilă pentru oprirea căderii, efectul de pendulare, accesul la poziția de lucru și posibilitatea salvării lucrătorului după o cădere.
Cine plătește echipamentele de protecție?
În principiu, tu, ca angajator, trebuie să distribui gratuit echipamentul individual de protecție. Tot tu trebuie să asiguri buna funcționare și o stare de igienă satisfăcătoare prin întreținere, reparare și înlocuire. Legea interzice transferarea costurilor măsurilor de securitate și sănătate asupra lucrătorilor, iar HG nr. 1.048/2006 stabilește expres distribuirea gratuită a EIP.
Nu este recomandat să îi dai angajatului o sumă de bani și să îl trimiți să își cumpere singur orice pereche de bocanci sau orice mască găsește. Tu trebuie să controlezi selecția și să te asiguri că produsul corespunde riscului stabilit prin evaluare.
Echipamentul este, în principiu, destinat unei singure persoane. Când împrejurările impun utilizarea de către mai multe persoane, trebuie să iei măsuri pentru ca folosirea comună să nu creeze probleme de sănătate sau igienă. Această regulă este relevantă în cazul vizitatorilor, al echipamentelor folosite ocazional ori al anumitor dispozitive costisitoare.