Documentul descrie cine ia deciziile în caz de epidemii sau pandemii, cine se ocupă de coordonare și control, dar și cum se va face informarea publică „pentru a orienta acțiunea populației și a obține sprijinul acesteia”. Strategia are la bază conceptul de comandă unică și responsabilități împărțite între autorități, instituții, comunități și cetățeni, dar, spre deosebire de prima variantă, acum sunt mai multe structuri ale statului care trebuie să cunoască și să utilizeze acest plan.
Spre deosebire de varianta inițială a strategiei, care era propusă spre adoptare printr-un ordin comun al miniștrilor Sănătății și Afacerilor Interne, noul „Plan Național Generic de Pregătire și Răspuns la Evenimente Epidemiologice de Boală Transmisibilă de Importanță Națională” este cuprins într-un proiect de Hotărâre de Guvern. Însă modificările aduse în strategie nu sunt majore.
Sursa proiectului de act normativ este „Concepția Națională de răspuns în caz de epidemii”, document elaborat, în această vară, de către Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) din MAI în colaborare cu Ministerul Sănătății și Institutul Național de Sănătate Publică, iar „realizarea acestui plan are la bază conceptul de comandă unică și cel de responsabilităţi împărţite şi asumate între autorităţi, instituţii, comunități şi cetățeni”, se precizează în nota de fundamentare.
Trei niveluri de intervenție, iar șeful DSU e Comandantul Acțiunii
Concret, măsurile pe care urmează să le ia autoritățile cresc gradual, iar autorii strategiei propun trei niveluri de activare a procedurilor specifice în cazul unui eveniment epidemiologic (nivelul 1, nivelul 2 și nivelul 3). Alegerea unuia dintre acestea, precum și trecerea de la un nivel la altul, se va face în funcție de mai multe criterii: severitatea bolii, răspândirea geografică, necesarul de resurse, îngrijorarea internațională și interesul public și al mass-media.
În gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii și pandemii, Ministerul Sănătății va avea rol principal în realizarea managementului epidemiilor și tot MS va activa Planul de intervenție, în timp ce Ministerul Afacerilor Interne, prin DSU-IGSU, va avea rol de conducere şi coordonare operaţională a acţiunilor de intervenţie.
Conform proiectului, șeful DSU va avea calitatea de comandant al acțiunii, în timp ce șeful Guvernului va fi coordonator al Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă (CNSSU), iar ministrul de Interne - preşedinte al CNSSU.
Responsabilitatea răspunsului la epidemie revine: „Ministerului Sănătății (Nivel 1), Ministerului Sănătății și Ministerului Afacerilor Interne (Nivel 2) și Comitetului Național pentru Situaţii Speciale de Urgenţă și Comandantului acțiunii, când este cazul (Nivel 3)”.
Cine ia deciziile, în funcţie de amploarea epidemiei
Din punct de vedere decizional, conducerea nemijlocită a acțiunilor de răspuns la epidemii va fi asigurată astfel:
„Nivelul 1: Managerul de eveniment este Prefectul, în calitate de președinte al CJSU/CMBSU, care acționează în baza solicitărilor și propunerilor înaintate de DSP.
Nivelul 2: Managerul de eveniment este Secretarul de Stat desemnat din Ministerul Sănătății, cu responsabilități de Sănătate Publică, care acționează în baza solicitărilor și propunerilor înaintate de INSP.
Nivelul 3: Managerul de eveniment este Comandantul Acțiunii, care acționează în baza solicitărilor și propunerilor înaintate de Grupul tehnic interministerial. Acesta asigură coordonarea operaţională integrată a tuturor forţelor şi mijloacelor angrenate în acţiuni de răspuns la nivel naţional sau zonal”.
IGSU intermediază colaborarea cu ONG-uri și structuri internaționale
În cazul producerii unei epidemii, IGSU va funcţiona ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale din domeniul situaţiilor de urgenţă.
În cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav, IGSU asigură transmiterea solicitărilor de asistenţă umanitară internaţională, conform dispozițiilor comandantului acțiunii. Ofertele de asistenţă primite de la UE–ERC, NATO–EADRCC sau de la statele cu care România are relaţii bilaterale sunt centralizate și analizate de șeful DSU. Acesta poate accepta sau refuza ofertele de asistență umanitară internațională.
De asemenea, DSU poate solicita, la nevoie, sprijinul ONG-urilor cu care sunt încheiate protocoale de colaborare/cooperare la nivel naţional.
Strategia cuprinde și un capitol separat dedicat relației cu publicul și mass-media. Potrivit documentului, producerea integrată şi unitară a mesajului public guvernamental este atributul Cancelariei Primului-Ministru, în timp ce comunicarea publică va fi asigurată, la nivel naţional, „pe principiul vocii unice”, prin structurile specializate ale MAI.
Strategia antipandemie prevede și realizarea unui sistem de monitorizare, identificare și combatere a știrilor și informațiilor de tip „fake news”.
Printre „criteriile de succes” în gestionarea unei potențiale epidemii/pandemii, pe lângă monitorizarea circulaţiei agenţilor patogeni și detectarea precoce a tulpinilor cu potenţial epidemic/pandemic, sunt menționate și: „asigurarea unei comenzi unice a acțiunii și a operațiunilor de intervenție”, „asigurarea, la dispoziţia comandantului acțiunii, a resurselor umane, materiale şi financiare necesare” și „o comunicare publică de succes pentru a asigura conformarea şi suportul populaţiei”.
SIE, SRI și MApN – introduse pe lista structurilor implicate
Ca și în varianta inițială a strategiei, inițiatorii precizează că Planul trebuie cunoscut și utilizat de către toate instituțiile și personalul angajat în sectorul sanitar, dar și de alte instituții/structuri, ca un ghid de pregătire și răspuns în eventualitatea unui eveniment epidemiologic de boală transmisibilă. Acum, însă, pe lista instituțiilor și structurilor care vor utiliza acest Plan au fost mai fost adăugate câteva, care nu apăreau în prima strategie: MApN, SRI, SIE, CNAS și Ministerul Transporturilor.
„Planul este utilizat de către:
• Ministerul Sănătății, Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, Institutul Național de Sănătate Publică, Sectorul sanitar, inclusiv toți furnizorii de servicii medicale.
• Alte structuri: Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Ministerul Apărării Naționale, (MAPN), Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)”, conform notei de fundamentare.