Povestea castelului Ugron din Fiatfalva (Filiașul de azi) conține istoria clădirii, dar și pe cea a familiei care a dat numele proprietății. Reconstituirea acestei istorii arată ce stil de viață aveau nobilii maghiari din județul Harghita, în ultimele aproape 6 secole: gospodari, buni agricultori, trăiau destul de modest, dar urmăreau dezvoltarea economică prin producție.
Tocmai de aceea, castelul pe care îl vedem astăzi, renovat după o lungă perioadă de degradare, impresionează mai ales prin simplitate, spunând povestea familiei de agricultori care l-a ridicat.
Pe locul în care se află acum castelul Ugron a fost ridicată prima clădire în anul 1466, de familia de moșieri Geréb. Despre această clădire nu au rămas date scrise, dar se presupune că în 1588, György Geréb a aranjat renovarea conacului sau construcția unei alte clădiri cu destinație agricolă.
Conacul inițial s-a prăbușit, iar în 1625, András Geréb, căpitanul de gardă al lui Gábor Bethlen, l-a reconstruit, în forma unui castel. Nobilul maghiar András Geréb a murit și nu a avut moștenitori, iar conacul a fost preluat de trezorerie, apoi, în 1828 a fost donat de prințul Gabriel Bethlen lui Moise Székely cel Tânăr, judecător regal al Scaunului Odorhei și logodnicei sale, Judit Lónai.
Între 1635 și 1718, castelul a avut mai mulți proprietari, iar în primăvara anului 1718, când József Dienes Hermányi a vizitat Filiaș, menționa că a găsit clădirea într-o stare foarte degradată.
Castelul a fost moștenit de Klára Nemes, iar după moartea ei, în 1800, întreaga sa avere a revenit fiicei sale, Julianna Bethlen.
În 1804 Julianna a murit, iar ulterior cele trei fiice ale ei și al doilea ei soț, Antal Haller, au deschis un proces pentru moștenire. În urma împărțirii moștenirii, castelul a revenit soției lui István Mikó, Orsolya Wesselényi. Au urmat alte transferuri de proprietate până în anul 1817, când clădirea a căpătat forma actuală, nobilul Miklós Mikó reconstruind-o în stil baroc.
Totuși, Castelul Ugron păstrează încă zidurile principale ale clădirii descrise în Conscriptio Possessionariae Fiatfalvaensis în 1805. Numeroase detalii și caracteristici arhitecturale ale vechiului castel pot fi încă descoperite, așa cum sunt descrise în Conscriptio Possessionariae Fiatfalvaensis, ceea ce dovedește că reconstrucția din anul 1817 nu a modificat complet castelul original.
Moșia era descrisă în revistele vremii
În 1855 castelul a fost vândut antreprenorului minier Antal Zakariás. După 220 de ani, castelul a ajuns pentru prima dată în mâini străine, când acesta era în proprietatea celei de-a noua generații a familiei, dar nu mai era locuit. După moartea lui Antal Zakariás, János Ugron de Ábránfalva, judecătorul regal al Scaunului Odorhei, și baroneasa Ágnes Györffy de Lozsád au cumpărat castelul, în 1866 pentru 40.000 de forinți.
După moartea lui János Ugron în 1882, proprietatea a fost moștenită de fiul său, Zoltán Ugron de Ábránfalva, care a devenit membru al Adunării Naționale, în 1892. În legătură cu această perioadă există multe documente care spun povestea proprietății, pentru că au apărut articole în revistele vremii despre viața proprietarilor conacului și a fermei: ferma consta din 20 de iepe și 45 de mânji, iar proprietarul majoritar al distileriei era Zoltán Ugron.
În 1896, publicația „Székely Nemzet” relata despre nunta lui Zoltán Ugron și a lui Margit Nagy, care a avut loc la casa lui Árpád Mikó, probabil din cauza renovărilor care se desfășurau la castelul din Filiaș. Din același articol aflăm că moșia familiei Ugron era prosperă, pentru că József Fodor, grădinarul castelului din Filiaș, câștigase o medalie de aur pentru legumele cultivate la ferma de aici.
Ferma-model a fost naționalizată
Zoltán Ugron a murit în 1928, iar urmașii săi au continuat ferma-model. Cei cinci copii ai săi - Anna, János, István, Mária și Pál - au fost educați la renumite academii agricole din Ungaria. Dar povestea prosperă a moșiei Ugron de la Filiaș se termină brusc, în 1949, când clădirea a fost naționalizată, fiind ocupată de birourile gospodăriei agricole de stat.
După ce a fost folosită de gospodăria agricolă, în perioada comunistă, clădirea a rămas nelocuită, începând din 1990. Cu toate că a fost afectată în timpul folosirii de către gospodăria agricolă, cele mai semnificative deteriorări au avut loc după schimbarea regimului, în timp ce litigiile erau în desfășurare între statul român și proprietarii originali, în legătură cu restituirea. Mare parte din mobila care a rămas în clădire pe timpul comunismului a fost furată după 1990.
Cumpărat de o membră a familiei
Litigiul s-a încheiat, iar moștenitorii familiei Ugron au obținut dreptul de proprietate asupra moșiei, însă nu aveau cu ce să renoveze clădirea. În anul 2005, moștenitorii au decis să încerce să îl vândă, în cadrul familiei. Astfel, o descendență a familiei Ugron de la Budapesta, Éva Ugron, a aflat despre soarta castelului și a decis, împreună cu soțul ei, Miklós Maróty, să cumpere drepturile de proprietate de la ceilalți membri ai familiei, pentru a salva clădirea-monument.
Deteriorarea castelului a fost oprită în 2010, prin renovarea întregii structuri de acoperiș și înlocuirea acoperișului, iar apoi au fost necesare surse externe suplimentare pentru dezvoltările ulterioare necesare pentru utilizare.
În 2019, proprietarii castelului au decis să renoveze și să doteze cu noi funcționalități Castelul Ugron din Filiaș. În proiectul de renovare s-au păstrat elementele de epocă și au fost evidențiate prin diferite soluții arhitecturale.
Arhitecții au pus în valoare istoria clădirii
Vizitatorii de astăzi pot vedea fragmente de zid vechi, sub tencuiala actuală, iar în pivniță, oaspeții sunt invitați să vizioneze filmul renașterii castelului din propria-i cenușă, cu imagini anterioare procesului de renovare, în paralel cu cele actuale.
Transformarea uluitoare a ruinei de acum 15 ani în castelul strălucitor de astăzi este la fel de spectaculoasă ca povestea familiei Ugron care a reușit să recupereze proprietatea, după sute de ani.
Sălile de bal au fost complet renovate, iar încăperile au fost transformate în camere de hotel cu băi proprii. Pivnița care a fost cramă, cu bolți cruciforme, este deja amenajată pentru a-și relua vechea destinație de cramă a castelului, iar grădina renascentistă și parcul englezesc sunt acum îngrijite ca în perioadele cele mai prospere ale castelului, fiind accesibile pentru publicul larg.
Una dintre cele mai interesante povești este cea a capelei castelului. Astăzi, vizitatorii pot admira capela, readusă la forma inițială, după ce localnicii care au luat în administrare clădirea transformată în gospodărie agricolă au reușit să salveze capela, dându-i utilitate de cameră de locuit pentru paznic. Elementele originale au fost acoperite, astfel încât să nu se degradeze prea tare, iar readucerea la viață a capelei a fost apoi înlesnită de protecția pe care a avut-o din 1949 până în 1990.