Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici a împlinit 98 de ani pe 6 iulie, dar nu are de gând să se pensioneze. Lucrează ca profesor universitar și predă trei cursuri: „Anatomia sistemului nervos”, „Genetică” și „Antropologie”. Petrece în fiecare zi câte 4-5 ore în fața calculatorului, citește mult, se informează în permanență. Și-a publicat deja memoriile în 5 volume, pe lângă celelalte cărți pe care le-a scris, dar mai pregătește un volum. Nu mai are putere să iasă, vârsta i-a afectat picioarele, dar creierul și-l menține în formă. S-a adaptat cu ușurință la cursurile online ținute în pandemie și chiar a avut parte de o petrecere-surpriză „pe platformă”. Care este rețeta longevității sale? Este un optimist incorigibil și mai ales are grijă să aibă o activitate intelectuală intensă, pentru a-și menține creierul tânăr și funcțional.
Cum să ne păstrăm creierul tânăr?
C.B.S. Creierul e o mașină tare curioasă. Orice mașină, cu cât lucrează mai mult, cu atât se uzează, dar creierul e invers, cu cât lucrează mai mult, cu atât se păstrează capacitățile sale de funcționare. Nu vă lăsați niciodată de a antrena creierul în tot felul de operațiuni, de memorie, de judecată, jocuri inteligente, cuvinte încrucișate, citiți, scrieți, asta menține creierul în activitate.
Dumneavoastră cum vă antrenați creierul?
C.B.S. Eu am treabă multă, stau câte 4-5 ore la calculator, scriu, citesc. Asist la piese de teatru bulevardiere franceze care îmi aduc aminte de La Belle Epoque, asist la concerte, mă plimb prin orașele Europei și ale lumii cu Google Street, fac excursii, am o activitate intelectuală și culturală foarte intensă, grație calculatorului. Bineînțeles, fac și treabă. Îmi pregătesc cursurile, îmi pregătesc conferințele, intervențiile la simpozioane, îmi pregătesc articolele diverse, sunt într-o activitate permanentă de la 9 dimineața la 9 seara.
Nu aveți de gând să ieșiți la pensie?
C.B.S. N-am ieșit la pensie, lucrez cu carte de muncă la Universitatea Ecologică, predau 3 cursuri: Anatomia sistemului nervos, Genetică și Antropologie. Le țin la zi, de vreo lună tot lucrez să le țin la zi, citesc 10-20 de pagini ca să adaug 10 - 20 de rânduri, dar să fie ceva nou.
Până la ce vârstă aveți de gând să lucrați?
C.B.S. Până la sfârșit! Eu am oroare de omul parazit. Nu m-am plictisit niciodată, chiar și atunci când sunt într-o situație izolată fac creierul să meargă, am imaginație, construiesc articole, eseuri, mintea mea merge tot timpul. Votez, merg la congrese, la ședințele Academiei, îmi fac datoria de cetățean.
Vă place cum arată România de astăzi?
C.B.S. Mie îmi place, față de ceea ce era în trecut. Când ai trăit 40 și ceva de ani sub comunism, faptul că asiști la niște mizerii astăzi sau vezi niște tinerei zburdalnici care fac prostii sunt niște lucruri mărunte față de ceea ce am trăit noi, generația mea. Îți place, nu-ți place, trebuie să trăiești în actualitate. Ca să te integrezi, trebuie să fii la curent cu ceea ce se întâmplă, măcar cu știrile importante, în felul acesta trăiești în contemporaneitate, cu luminile și umbrele ei.
Vi s-a părut grea perioada pandemiei?
C.B.S. Mie, personal, nu. Pentru că mă deplasez greu și nu prea ies din casă. Așa că restricțiile nu m-au înghesuit. Pe de altă parte, nu m-a deranjat să țin cursurile online, poți avea dialog cu studenții, îi poți vedea pe ecran, nu m-a deranjat acest aspect. Sigur că m-a deranjat catastrofa medicală, morții, răniții suferințele generate, toată nebunia și prostia acumulate în jurul acestei pandemii, care va trece.
Cum să facem față stresului în care trăim astăzi?
C.B.S. Stresul e un mecanism, ca și durerea, absolut necesar pentru supraviețuire, dar durerile și stresul uzează, de aceea e important să menajăm creierul, să nu îl intoxicăm. Cel mai important este să nu băgăm toxice ușoare în corpul nostru: alcool, tutun, tot ce se vinde pe piață sub denumirea de drog. Sunt molecule agresive care, chiar dacă îți dau câteva momente de plăcere, prețul plătit este uriaș: defectarea țesutului nervos. Există un ceas al creierului, nu trebuie să îl dai peste cap, e nevoie de o viață regulată - să te scoli la ore fixe, să mănânci la ore fixe, să nu impui forțări în sistemul de reglare temporară. Nu trebuie suprasolicitat creierul, dar nici lăsat să se repauseze, creierul dacă se repausează se uzează, creierul trebuie să funcționeze. Nu funcționează - se deteriorează. Munciți tot timpul cu creierul, faceți tot ce vă trece prin cap, dar lucrați cu creierul, mai ales cu memoria. Cu cât relațiile interumane sunt mai calme, cu atât este mai bine, cu cât creierul acționează într-un regim mai temperat, cu atât e mai bine.
Care este secretul longevității dumneavoastră?
C.B.S. Există un singur răspuns pe care l-a dat Comfort, un geriatru francez: să îți alegi părinți longevivi. E o problemă de genetică, să ai în genele tale prescrisă ideea de a trăi mai multă vreme. Dacă nu o ai, n-ai ce face. Dar dacă o ai, nu e suficient. Noi trebuie să nu ne batem joc de materialul genetic.
Ați făcut ceva special pentru a vă prelungi viața? Ați mâncat ceva anume?
C.B.S. Nu. Eu mănânc mult dimineața: ouă, carne, brânză, sosuri, mănânc trei feluri și un desert la prânz și seara, dar regulat și nu în cantitate foarte mare. Și fac asta de peste 90 de ani. (râde) Din când în când beau câte un păhărel de vin sau de bere, alcoolul în cantitate mică nu e periculos, e chiar un stimulent al sistemului nervos. Eu nu am băut mai mult de un pahar de vin pe zi. Consumul cronic sau în cantitate mare e toxic și atacă structura neuronului în foarte multe componente ale sale. V-ați întrebat vreodată câte picioare se taie în România din cauza fumatului, câți lobi pulmonari se scot din cauza fumatului, câte ciroze se produc din cauza alcoolului, câți tineri își pierd potența și nu se mai reproduc? Sunt astfel de cazuri cu miile, nu interesează pe nimeni.
Sunteți foarte implicat în lupta împotriva drogurilor. Sunteți președinte onorific al CIADO (Centrul Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului). Cât de mare este pericolul drogurilor în România?
C.B.S. Consumul de droguri crește în mod permanent și nu interesează pe nimeni. Dacă va depăși o anumită limită, poate duce la dispariția speciei. Am făcut o fundație, dar vorbim în deșert, oamenii politici nu sunt interesați, liderii de opinie nu sunt interesați. Doar cei care plasează aceste substanțe sunt interesați să câștige foarte mult și își propagă nenorocirile…
E adevărat că sunteți urmașul lui Vlad Țepeș?
C.B.S. Există genealogia familiei noastre și urcă până la zona aceasta - Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, a primilor Basarabi. Nu direct din Vlad Țepeș, ci din Vlad Călugărul și Dan al III-lea. În România, nu există arbore genealogic decât la familiile boierești, pentru că aveau o mulțime de acte. Dacă aș fi adevăratul urmaș al lui Vlad Țepeș, aș lua o toporișcă și aș face ordine.
Și pe cine ați trage în țeapă?
C.B.S. Asta nu spun. Am fost întotdeauna un om împăciuitor. Chiar celor care mi-au făcut rău, eu le-am făcut bine. Dar am avut o protecție metafizică, cine mi-a făcut un rău mare a pățit-o. Nimeni nu a scăpat până acum.
Aveți vreun regret, ați fi vrut să fie altfel viața dumneavoastră?
C.B.S. Aș fi vrut să nu fi venit comunismul, să trăiesc în continuare la țară, să trăiesc viața pe care am trăit-o în copilărie și în tinerețe. Tot ce era al familiei, era în casa de la Stolnici. Când au venit comuniștii în ’49, au luat tot - tablouri, documente de familie, au ars tot, au dispărut. O bibliotecă întreagă distrusă în flăcări. Am cinci volume de memorii scrise. Acum fac împreună cu doi prieteni un volum despre amintirile mele sub formă de interviu, să vedem ce o să iasă. Scriu tot timpul articole, prefețe, eseuri, suporturi de cursuri, lucrări științifice, ajut la doctorate.
„Stau aici în casă, cu calculatorul meu”…
C.B.S. În anii ’50, am fost printre pionierii ciberneticii europene, deși eram cum eram, guvernul român mi-a dat voie să merg la toate congresele, pentru că eram o autoritate internațională. Am mers la toate congresele mari de cibernetică, în Brazilia, Anglia, Franța, Italia, am fost un creator al informaticii, când au venit instrumentele astea erau ceva familiar. Nu am bănuit însă niciodată explozia asta extraordinară a internetului.
Cu rețelele sociale v-ați împrietenit?
C.B.S. Stau departe. Nu îmi plac, sunt periculoase, fără control. Orice imbecil poate să spună ce vrea și se difuzează repede și se creează crize care provoacă numai necazuri. Sper să mai scadă puțintel entuziasmul pentru aceste rețele și să reintrăm într-o formă în care reperele fundamentale antropologice ale speciei noastre să reintre în acțiune fără exagerările puerile și imbecile care se agită acum.
Aveți un mesaj pentru cei care ne conduc?
C.B.S. Să mai citească istorie. Au multe de învățat.
„De când nu mai pot să merg, stau în casă cu calculatorul meu și îmi văd de treabă”
„Am oroare de omul parazit”
“Rețelele sociale sunt periculoase, fără control. Orice imbecil poate să spună ce vrea și se difuzează repede”
„Creierul dacă nu funcționează, se deteriorează. Munciți tot timpul cu creierul, faceți tot ce vă trece prin cap, dar lucrați cu creierul, mai ales cu memoria. Creierul suferă la frică, deprimare, neplăcere, nu e confortabil și nu mai funcționează cum trebuie. Dacă ești optimist, oxitocina care scaldă creierul face ca lucrurile să meargă bine. Fiți optimiști!”
Comoara lui Constantin Bălăceanu Stolnici
Promotor al școlii românești de neurologie și de gerontogeriatrie, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici este descendent al vechii familii boierești a Bălăcenilor. Personalitate cu formație intelectuală enciclopedică, și-a dezvăluit cele mai prețioase amintiri în cele 5 volume de istorie și memorialistică, în care povestește cu farmecul inegalabil cum trăia lumea bună de altădată în fericiții ani interbelici. Pe coperta volumului despre vacanțe este chiar o fotografie cu autorul și sora sa, Elena, la Veneția. Iar volumul despre viața la conac are pe copertă o pictură în acuarelă a conacului Stolnici făcută chiar de Constantin Bălăceanu Stolnici.
- „O viață de poveste în Bucureștiul interbelic”
- „Viața la țară - Stolniciul interbelic”.
- „Vacanțele mele în vremuri bune de altădată”
- „Studenția, războiul și bolșevizarea României”
- „Lumea bună de altădată”