El precizează, într-o declaraţie remisă vineri AGERPRES, că este "un om căruia îi place istoria" şi în special este interesat de epoca lui Napoleon, unele dintre ideile care au generat cartea sa având la bază lecturi despre această figură istorică.
"În particular m-a interesat mult Napoleon, epoca lui, modul în care a făcut politică, inclusiv prin folosirea relaţiilor de familie pentru atingerea scopurilor sale. Am fost surprins de felul în care împăratul a încercat să creeze o reţea de monarhii europene înrudite, folosind în acest scop alianţele matrimoniale, respectiv căsătorii ale fraţilor şi surorilor lui cu descendenţi ai unor capete încoronate din ţările importante în politica europeană a vremii. (...) Spun aceste lucruri tocmai pentru că ele mi-au generat parte din ideile cărţii pe care am scris-o şi care tocmai a fost acuzată de un fel de 'repovestire', inexistentă de altfel", afirmă Copos.
Acesta susţine că pe subiectul căsătoriilor cu scop politic a citit şi o serie de studii istorice.
"Am citit două studii fundamentale: cel al lui Ştefan Andreescu, intitulat 'Alianţe matrimoniale ale principilor munteni în secolele XIV-XVI", şi cel al lui Ştefan Gorovei - 'Alianţe matrimoniale din Moldova sec. XIV-XVI', apărute într-un volum cu titlul 'Românii în istoria universală'. (...) În ceea ce mă priveşte, nu am făcut decât să combin aceste două titluri, menţionând totodată şi perioada analizată - secolele XIV - XVI - şi a rezultat denumirea lucrării mele, atât de comentate astăzi'', explică omul de afaceri.
Copos afirmă că a folosit şi informaţii suplimentare din lucrările lui Constantin C. Giurescu - ''Istoria românilor", Constantin Rezachevici - ''Cronologia Ţărilor Române" şi Nicolae Ganea - ''Trecute vieţi de doamne şi domniţe".
"Acestea, şi nu altele, au fost sursele de informare pe care le-am folosit în cartea mea. Am citat consistent din ele, dar toate informaţiile preluate din studiile şi cărţile de mai sus sunt menţionate în notele de subsol", adaugă el.
Totodată, Gheorghe Copos susţine că nu a auzit de vreun alt autor care să fi abordat subiectul în cauză.
"Nu am auzit de vreo altă lucrare pe această temă, care să poată servi ca sursă de informare. Dacă ar fi existat, în mod cert aş fi făcut referire la ea, deoarece nu am nicio iluzie că, prin încercarea mea scriitoricească, aş revoluţiona istoriografia română. Mai mult, o sursă suplimentară, dacă aceasta ar fi existat, ar fi dat şi mai multă consistenţă lucrării mele. Dar, cum o astfel de lucrare nu este publicată şi nu există niciun exemplar la dispoziţia publicului, nu înţeleg cum ar putea fi ea plagiată", menţionează Copos.
În opinia sa, faptul că două lucrări au titluri asemănătoare nu înseamnă că sunt copiate, mai mult sau mai puţin ''discret", sau ''repovestite" una după alta.
"Cărţile se scriu din cărţi citite, cu câteva idei diferite la origine; doar geniile au altă posibilitate, iar eu, în mod sigur şi clar, nu mă încadrez în această categorie", concluzionează Copos.
El mai spune că prin declaraţia sa transmisă presei nu doreşte nicidecum să revină în viaţa publică.
"În perioada de 'reeducare' pe care am petrecut-o departe de presă, dar şi de cei dragi şi de cunoscuţi, perioadă grea, dar generatoare de revelaţii greu de atins altfel, am decis ca, pe durata restului vieţii mele profesionale, să nu mă mai prezint în faţa dumneavoastră şi a audienţei potenţiale în nume personal, ci doar implicit, ca o posibilă urmare a unor acţiuni pozitive ale companiilor ce se află în proprietatea mea. Mă voi ţine de cuvânt referitor la această decizie", dă asigurări Copos.