Grigore Scărlătoiu este directorul executiv al Comitetului pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord din Washington D.C., singurul analist politic de origine română din SUA specializat în peninsula coreeană și unul dintre cei mai influenți experți americani în acest domeniu. Este primul român care a studiat în Coreea de Sud și primul român care a obținut licența și un masterat în Coreea de Sud.
În 1999, i-a fost decernat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Seul. Este profesor la Institutul pentru Relații Internaționale al Departamentului de Stat al SUA, predând un curs intensiv despre Coreea de Sud, Coreea de Nord și Japonia diplomaților americani și altor funcționari guvernamentali implicați în spațiul Asia-Pacific. Scărlătoiu este profesor și la Hankuk University of Foreign Studies din Seul, Coreea de Sud, unde predă două cursuri intensive despre Coreea de Nord, în fiecare vară.
Este membru al Consiliului Director în cadrul Consiliului Internațional de Coreanistică. A fost director de relații publice și business al Institutului Economic Coreeano-American (Korea Economic Institute, KEI) din Washington, D.C. A publicat numeroase articole și alte lucrări în ziare prestigioase și în reviste de specialitate, precum “Washington Post” și “Washington Times”, și apare frecvent la CNN și la alte posturi de televiziune și radio cu audiență în întreaga lume.
De 13 ani, are o emisiune săptămânală pentru ascultătorii din Coreea de Nord, difuzată de Radio Asia Liberă. Pentru mai bine de șase ani, a lucrat in domeniul dezvoltării internaționale, fiind angrenat în proiecte ale Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), Băncii Mondiale și Băncii Asiatice de Dezvoltare (ADB). Timp de opt ani, a făcut evaluări anuale ale nivelului de respectare a convențiilor Organizației Internaționale a Muncii în Coreea de Sud, pentru fonduri de investiții americane.
Excelent vorbitor de engleză, coreeană și franceză, a obținut masteratul în relații internaționale la Fletcher School of Law and Diplomacy, Tufts, Universitatea din Boston și la Universitatea Națională din Seul. Și-a completat studiile universitare de licență la Facultatea de Relații Internaționale a Universității din Seul. În 1996, a câștigat concursul de retorică coreeană pentru străini, sponsorizat de Korea Broadcasting System, Korea Herald și Naewae Economic Daily.
Românul care supraveghează Coreea de Nord de la Washington este sceptic în privința inițierii de negocieri directe între administrația americană și guvernul de la Phenian, pe tema programului nuclear nord-coreean. El spune că oferta regimului Kim Jong-un de a sista testele nucleare în schimbul suspendării exercițiilor comune dintre SUA și Coreea de Sud este doar o capcană prin care Phenianul încercă să evite impunerea - drept condiție pentru demararea tratativelor - a încetării propriilor manevre militare anuale. Prin această strategie, Phenianul vrea să scape de cei 28.500 de militari americani din Coreea de Sud și să unifice peninsula prin forță, extinzând regimul dictatorial condus de Kim Jong-un. Acesta beneficiază încă de protecția Chinei și dezvoltă în liniște racheta balistică intercontinentală, capabilă să lovească SUA.
Ce urmărește regimul de la Phenian prin dezvoltarea programului nuclear și al celui de rachete cu rază lungă de acțiune? Nu își taie craca de sub picioare, atrăgând sancțiuni ONU din ce în ce mai dure?
Regimul de la Phenian este un actor rațional. Tot ceea ce urmărește este îndeplinirea obiectivelor strategice fundamentale, adică:
1. Supraviețuirea regimului Kim, cu orice preț.
2. Reunificarea Coreei sub regimul Kim. Deși pare straniu, dat fiind cât de dezvoltată este Coreea de Sud, Kim Jong-un nu a abandonat acest obiectiv strategic fundamental, necesar și pentru a asigura supraviețuirea regimului său.
3. Dezvoltarea armelor nucleare și a rachetelor balistice intercontinentale, pentru a câștiga "relevanță" internațională și pentru a îndeplini primele două obiective strategice. Țelul final al regimului este dezvoltarea unei rachete balistice intercontinentale, capabilă să detoneze un focos nuclear pe continentul nord-american.
Ce implicații diplomatice și militare poate avea recentul test prin care Coreea de Nord a lansat o rachetă balistică de la bordul unui submarin?
Coreea de Nord are nevoie de teste pentru a-și dezvolta rachetele cu rază scurtă, medie și lungă de acțiune. Dacă regimul de la Phenian reușește să desăvârșească rachete balistice lansate de la bordul unui submarin, va avea capacitate nucleară secundară. În condițiile în care atacuri nucleare distrug ținte din interiorul teritoriului nord-coreean, rachetele balistice lansate de pe submarine ar continua să fie astfel disponibile, gata de lansare. Altfel spus, vorbim despre o nouă dimensiune. Submarinele sunt vechi modele sovietice, iar spațiile de manevră din jurul peninsulei coreene sunt foarte mici. Chiar dacă Phenianul nu are capacități militare de ultimă generație, are însă puterea de a lansa lovituri devastatoare. Un exemplu: pe data de 26 martie 2010, o torpilă lansată de un submarin nord-coreean a scufundat corveta sud-coreeana Cheonan, iar 46 de marinari militari sud-coreeni au murit. Nu s-au înregistrat pierderi de partea nord-coreeană în urma acestui atac surpriză, care a constituit o încălcare flagrantă a armistițiului din 27 iulie 1953. Deși rachetele lansate de pe submarine nu au fost perfecționate, progresul este evident și îngrijorător.
În ceea ce privește implicațiile diplomatice, Consiliul de Securitate ONU votează rezoluții, iar sancțiunile se înăspresc. Implementarea sancțiunilor depinde însă de China. Poziția strategică fundamentală a Chinei față de Coreea de Nord nu s-a schimbat. Pentru China, Coreea de Nord este un stat tampon, un stat satelit și o monedă de schimb. Marile puteri în ascensiune nu își abandonează vasalii. Nici China nu este pregătită sa abandoneze regimul Kim. Din păcate, China consideră că regimul Kim este singurul aranjament politic care poate preveni haosul în Coreea de Nord. De asemenea, China nu dorește reunificarea peninsulei ca Republica Coreea, un aliat fidel al Statelor Unite.
“Pentru China, Coreea de Nord este un stat tampon, un stat satelit și o monedă de schimb”.
Credeți că nord-coreenii pot plasa în momentul de față focoase nucleare pe acest tip de rachete balistice?
Din ce în ce mai mulți experți sunt de părere că Phenianul poate plasa focoase nucleare pe racheta balistică în trei trepte, pe care a lansat-o cu succes în decembrie 2012 și în februarie 2016. Este foarte posibil ca racheta lansată de pe submarin sa nu fie capabilă încă să transporte un focos nuclear. Cu siguranță, însă, Phenianul se îndreaptă cu pași repezi spre realizarea acestui obiectiv.
Șeful diplomației de la Phenian a declarat că țara sa nu este intimidată de sancțiunile internaționale și va continua seria testelor nucleare, până când SUA vor pune capăt exercițiilor militare anuale comune cu trupele sud-coreene. De cealaltă parte, SUA insistă ca regimul nord-coreean să renunțe la programul nuclear militar, înaintea demarării oricăror negocieri. Este posibilă o depășire a acestui impas?
Nu. Obiectivul negocierilor nucleare cu Phenianul a fost întotdeauna denuclearizarea Coreei de Nord. Prin această ofertă de a sista testele nucleare în schimbul suspendării exercițiilor militare SUA-Coreea de Sud, Phenianul încearcă să extragă unilateral avantaje. În fotbal, situația ar fi echivalentul unui executant de lovitură liberă, care mută mingea zece metri mai aproape de careul advers. Coreea de Nord are propriile exerciții militare anuale, care încep iarna și se termină în aprilie. Mulți așa-ziși “experți” interpretează provocările militare nord-coreene drept reacții la exercițiile militare SUA-Coreea de Sud. Nu este adevărat. Aceste provocări militare se întâmplă, pur și simplu, la finalul manevrelor militare nord-coreene, în martie sau aprilie. Exercițiile militare SUA-Coreea de Sud (Foal Eagle, Key Resolve) sunt absolut necesare pentru a contracara un atac nord-coreean. Dacă Phenianul solicită suspendarea acestor exerciții, moneda de schimb ar trebui sa fie suspendarea propriilor manevre militare anuale și nu programul nuclear. Programul nuclear trebuie eliminat în virtutea numeroaselor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și pentru că este o amenințare la adresa păcii regionale și mondiale.
Coreea de Nord solicită suspendarea exercițiilor militare SUA-Coreea de Sud, pentru că urmărește, in final, retragerea celor 28.500 de militari americani din Coreea de Sud. Daca și-ar atinge acest obiectiv, Phenianul ar fi cu mult mai aproape de realizarea a două dintre obiectivele sale strategice fundamentale: unificarea peninsulei sub regimul Kim și supraviețuirea regimului ad infinitum.
“Exercițiile militare SUA-Coreea de Sud sunt absolut necesare pentru a contracara un atac nord-coreean. Dacă Phenianul solicită suspendarea acestor exerciții, moneda de schimb ar trebui sa fie suspendarea propriilor manevre militare anuale și nu programul nuclear”.
Astăzi începe congresul extraordinar al Partidului Muncitorilor din Coreea, formațiunea politică a cărei putere supremă e garantată prin Constituție. În afara unui display de putere din partea comandantului suprem, poate aduce acest congres, primul în 36 de ani, o deschidere față de Occident sau o modificare a politicii regimului condus de Kim Jong-un în privința drepturilor omului?
Congresul nu va aduce o deschidere a Coreei de Nord sau o îmbunătățire a situației drepturilor omului. Epurările și execuțiile sub regimul Kim Jong-un au fost mai intense decât sub regimurile tatălui Kim Jong-il sau bunicului Kim Ir-sen. Regimul de la Phenian continuă să fie confruntat cu o dilemă fundamentală: pentru a supraviețui, va avea nevoie, în cele din urmă, de deschidere și reformă economică. Deschiderea și reforma economică ar putea doborî, însă, regimul Kim.
Situația drepturilor omului în Coreea de Nord este atroce. Conform raportului unei comisii de anchetă ONU, finalizată în urmă cu doi ani, crime împotriva umanității sunt comise în Coreea de Nord, în urma politicilor stabilite la cel mai înalt nivel al guvernului. Coreea de Nord este singura țară din lume care mai are lagăre de prizonieri politici. În jur de 120,000 de prizonieri politici, în multe cazuri trei generații ale aceleiași familii, sunt încarcerați în patru lagăre (dacă nu chiar în cinci, în urma unor investigații recente realizate de organizația pe care o conduc, Comitetul Pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord). Întreaga populație a Coreei de Nord este clasificată conform unui sistem bazat pe gradul de loialitate față de regim, numit "songbun." Coreea de Nord are trei categorii sociale (și 51 de subcategorii), pe baza gradului de loialitate: "clasa centrală/de nădejde", "clasa șovăielnică" și "clasa dușmanilor poporului".
“Situația drepturilor omului în Coreea de Nord este atroce (…) Crime împotriva umanității sunt comise în Coreea de Nord, în urma politicilor stabilite la cel mai înalt nivel al guvernului”.