Trump divide lumea liberă, democratică, fracturează NATO, insultă liderii care nu fac sluj în fața lui, îi amenință cu taxe greu de dus. Jignește și memoria soldaților aliați morți în Afganistan. Aproape că a ajuns mai nociv ca Putin, care continuă senin bombardamentele în timpul negocierilor „constructive” de pace.
Groenlanda va fi în siguranță, Ucraina să aștepte. O bucată de gheață, unde n-a văzut nimeni picior de soldat rus se va umple de baze NATO și chiar va avea o cupolă antirachetă, Golden Dome. Va fi great, ca tot ce face Trump, omul venit să tulbure ordinea mondială. Ucraina se amână. Rușii avansează metru cu metru, bombardamentele sunt zilnice, țara e în beznă și ger. Genial! Numai Trump putea inversa ordinea lucrurilor. Extraordinară perdea de fum Groenlanda, Ucraina cu toți morții ei abia se mai vede. Și la fel Iranul. Totuși sunt progrese. Mai întâi Trump a pretins insula în proprietate, ca s-o poată apăra de ruși și chinezi, chiar cu prețul unei invazii militare, dublată de un război comercial fratricid.
Cine se crede UE? A fost creată doar să încurce SUA, a mai spus-o. Apoi pus în fața reacției aliaților stupefiați, care s-au solidarizat cu Danemarca, a bătut deodată în retragere. La Davos a renunțat brusc la anexarea Groenlandei și chiar la suprataxarea oponenților care e preferata lui. Se va mulțumi cu un „acord complex” o prezență militară sporită și acces la resursele minerale. Ceea ce avea oricum. Mai lipsește să spună că a glumit. Acum bursele și-au revenit din sperietură și totul o să fie cum a fost. Analiștii o consideră o tactică a lui, aceea de a fi maximal pentru ca în final să se mulțumească cu un ce profit. Eu cred că e doar instabil. El e tare la reședința de lux din Mar a Lago, încurajat de adulatori, dar când întâmpină rezistență dă înapoi. Totul la adăpostul unui vocabular de o sută de cuvinte, dar care repetate, rostogolite la infinit fac impresia de abundență. Totuși până la urmă încrederea aliaților se va risipi ca un fum.
Adevăratul agresor, Putin, își freacă mâinile fericit. Dacă Trump vrea Groenlanda, el de ce să nu ia Ucraina? Unde mai e vechea ordine mondială cu civilizația și valorile ei în care el era un paria, un criminal de război? Trump a pulverizat-o și vorba premierului Canadei, Mark Carney, „nu se mai întoarce”.
„Nu suntem la mila noii ordini”, a spus cancelarul german Merz. Soluția ar fi solidarizarea țărilor medii și mici, prinse la mijloc între giganți. „Cine nu e la masă e în meniu”.
Până și ONU are acum o copie palidă, un Consiliu pentru pace prezidat pe viață de Trump. Pentru că ONU l-a dezamăgit. El, supremul, oprește războaie chiar și fără premiul Nobel. Câtă nerecunoștință! Așa că și-a făcut consiliul lui, cu vreo 20 de vasali din 60 de invitați, fără greii europeni și fără Canada. Nici măcar România n-a semnat, Nicușor Dan a zis că mai analizează. Doar George Simion a băgat capul în poză, tăind o felie dintr-un tort imaginând Groenlanda cu glazura steagului american. Să fie și el la masa liderului mondial, poate pică ceva. Dacă nici acum nu-l susține Trump, nu știu ce să zic. Cum funcționează consiliul nu se știe, ceva gen Gaza, unde Trump preconizează strămutări de populație și în loc un rai imobiliar. Fără niciun reprezentant al palestinienilor în consiliul păcii!
Și Iranul a intrat într-un con de umbră. Protestatarii se simt trădați. Trump le-a spus să reziste că ajutoarele sunt pe drum. N-a venit nimic, doar ayatollahul a câștigat timp pentru represiune, Trump e ocupat cu Groenlanda. Practic liderul SUA ne întoarce înapoi cu vreo 100 de ani, la reîmpărțirea lumii în sfere de influență și capitalismul sălbatic de pe vremea lui Marx și Engels. Liderii europeni pot fi ignorați pentru că sunt decadenți, politic corecți, sacrifică economia pentru mediu și cred în reguli și dreptul internațional. Trump nu dă doi bani pe toate acestea. Pentru el lumea e a celui mai tare, acesta dictează. Dreptul forței, nu forța dreptului. Împarte oamenii în „cine îmi place și cine nu”. Pe Putin îl place, este un autocrat ca și el, pe Zelenski, nu, mereu încurcă lucrurile. Poftim, a venit în ultima clipă la Davos cu gura mare să-i strice cheful și efectul și să spună că „suntem în Ziua cîrtiței”, nimic nu s-a schimbat. Ba da, Trump se vede acum în adevărata sa lumină, în tristețea lui.
Răsvan Popescu