Emil Dumitru este, de anul trecut, cel mai tânăr preşedinte al unei mari organizații agricole din România, Federaţia Naţională Pro Agro. Înainte de toate, este însă fermier în județul Călăraşi, acolo unde administrează, în familie, o importantă exploataţie de cultură vegetală. Îşi petrece toate weekend-urile şi concediile pe câmp, la ţară, munceşte cot la cot cu angajaţii săi, pentru că vrea să păstreze o legătură nemijlocită cu ceea ce înseamnă greul, dar şi satisfacţiile unui agricultor. Tocmai de aceea, Emil Dumitru ştie despre ce vorbeşte, pentru că problemele nerezolvate ale agriculturii îl afectează direct, iar soluţiile sale vin chiar de la „sursă”. Preşedintele Pro Agro ne-a vorbit, într-un interviu, despre cele mai serioase provocări ale agriculturii româneşti.
Rep: Irigaţiile sunt una din cele mai grave probleme ale agriculturii româneşti. S-au alocat bani, nu s-a cheltuit însă nimic nici anul acesta. Se va rezolva vreodată această situaţie?
Emil Dumitru: Irigaţiile sunt o poveste de foarte mult timp, de 26 de ani avem o problemă cu irigaţiile. Am cheltuit 2,8 miliarde de euro în 26 de ani şi sistemul de irigaţii lipseşte cu desăvârşire. Practic, acel vestit miliard de euro pentru investiţii în infrastructura principală de irigaţii trebuie să aibă şi o strategie de aplicare. Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere strategia pe irigaţii, dar infrastractura principală nu este deocamdată cadastrată. Deci avem investiţii pe ceva pe care încă nu ai drept de proprietate. Sigur, aici, eu cred că trebuie să vedem exact care sunt priorităţile noului guvern, care va prelua mandatul după alegerile de pe 11 decembrie.
Rep: Toate guvernele de până acum au anunţat strategii, dar nici unul nu a fost în stare să facă nimic...
Emil Dumitru: Tocmai de aceea, eu spun că România nu figurează pe harta irigaţiilor din Europa. Cu doar 150.000 de hectare irigate, suntem, practic, nesemnificativi.
Reporter: O altă problemă serioasă care se conturează pare a fi cea a îngrăşămintelor. Toate combinatele Interagro, cele care produceau îngrăşăminte pentru agricultura românească, s-au închis. Vom avea o criză în perioada următoare?
Emil Dumitru: Paradoxal, preţul îngrăşămintelor chimice este acum unul mai bun decât anul trecut, dar în mod cert va deveni şi asta o problemă. Atâta timp cât industria de îngrăşăminte din România mai are doar câţiva fabricanţi, e clar că vom ajunge să finanţăm, până la urmă, industria fabricanţilor de îngrăşăminte din alte state membre ale Uniunii Europene, în loc să dezvoltăm locuri de muncă în România.
Rep: Deci de la anul vor apărea cheltuieli în plus pentru susţinerea agriculturii din România, şi aşa aflată în suferinţă...
Emil Dumitru: În mod sigur.
Agricultura de subzistenţă va dispărea în timp
Re: Agricultura de subzistenţă are încă o pondere foarte mare, iar comasarea suprafeţelor agricole se desfăşoară cu dificultate. Vom asista în curând la o reformă reală şi aici?
Emil Dumitru: Inevitabil, da! Va exista o comasare şi cei care produc în momentul de faţă pentru autoconsum şi vor vrea să se ducă spre zone de dezvoltare pentru viaţă au deja cadrul necesar asigurat, prin planul naţional de dezvoltare rurală, numai că trebuie să avem un pachet de creditare pentru micul fermier, astfel încât să-l putem capitaliza şi să-l dotăm cu tot ce este tehnologie modernă ca să producă pentru piaţă.
Rep: Dar de ce nu s-a făcut până acum mai mult? Micii fermieri nu au încredere în stat, este prea mare birocraţia, a fost educat altfel sau de ce se mişcă lucrurile atât de greu?
Emil Dumitru: Sunt mulţi factori care converg aici. Încă suntem într-o zonă de mic fermier, subdezvoltată, dar asta ţine de o politică statală, despre ce anume vrem să dezvoltăm. Dacă vrem să dezvoltăm ferma de familie, atunci e clar că trebuie să avem o politică coerentă pentru asocierea micului fermier, pentru a-l convinge să se implice.
Rep: Este o problemă reală vânzarea terenurilor agricole către cetăţenii străini?
Emil Dumitru: În mod cert, da. Federaţia Pro Agro chiar s-a raliat unui demers de modificare a Constituţiei, vânzarea terenurilor agricole în scop speculativ de către fonduri de investiţii e clar că reprezintă o problemă şi trebuie s-o tratăm cu maximă seriozitate. Terenul agricol trebuie să fie destinat exclusiv producţiei agro-alimentare şi nu unei specule imobiliare, aşa cum se întâmplă azi în România.
Rep: Cu toate lipsurile şi problemele sale, se poate spune totuşi că agricultura românească se află pe creştere.
Emil Dumitru: Da, agricultura din România creşte. Este adevărat, într-un stat dezvoltat, agricultura are o pondere mai mică în PIB, pentru că asta înseamnă, până la urmă, un stat cu adevărat puternic din punct de vedere economic. Eu sper însă, din tot sufletul, ca industria agro-alimentară din România să aducă plus valoare economiei naţionale şi să nu mai suportăm materie primă şi, implicit, subvenţie.