Săptămâna a început cu legea Alinei Gorghiu. Aceea în care zice că, dacă nu te verifici, statul nu îţi mai decontează tratamen-tele. Ceea ce în esenţă ar putea fi corect, dacă nu ar exista forme de cancer, de exemplu, cu o evoluţie extrem de rapidă, care ucid în câteva luni. Apoi a urmat legea defăimării, a lui Liviu Dragnea. Apoi am aflat că ministrul Educaţiei propune scoaterea orelor de istorie din programa şcolară. Asta după ce săptămâna trecută Parlamentul a aprobat o lege care stabileşte când e Ziua Bărbatului. Mă întreb, în context, dacă într-adevăr nu le pasă de păre-rea alegătorilor sau sunt doar nepricepuţi. Altfel nu se explică. Oare cum să vii cu aceste propuneri de legi? Cum? Cine oare face proiectele astea şi cum ajung ele în dezba-tere publică? Câtă lipsă de profresionalism să fie în clasa asta politică, încât să reuşească să se facă singuri de râs? Şi nici măcar asta nu e important. Important e că, din păcate, profesionişti sau nu, sunt aceiaşi de fiecare dată. Şi, parcă de la un mandat la altul, mai slab pregătiţi şi lipsiţi de perspectivă. Multe dintre legile pe care le aprobă aceşti oameni nepregătiţi sunt imposibil de aplicat. Nu pare să îi intereseze. Ba dimpo-trivă, vin cu altele, la fel de slabe și de lipsite de sens. Şi, din nou, nu pot să nu mă întreb dacă e prostie sau rea-voinţă.