Spectacolele vor fi susținute în limba ebraică și titrate în română și engleză.
Suntem în anul 1949, o epocă a raționalizării în perioada de austeritate a Israelului, iar două familii de refugiați caută cu disperare surse de venit. Într-un apartament situat într-un cartier de imigranți, în Shikun Olim, locuiește familia Boim din România, care a supraviețuit războiului din Polonia pretinzând că este creștină. În apartamentul alăturat, locuiește o croitoreasă din Salonic împreună cu fiica ei, ambele supraviețuitoare ale lagărului de concentrare de la Auschwitz. Radioul este centrul existenței pentru ambele familii, și anume emisiunea zilnică dedicată căutării rudelor pierdute, difuzată, zilnic, de postul Kol Yisrael, timp de peste douăzeci și cinci de ani.
Autoarea piesei, Nava Semel (1954 - 2017) a crescut ea însăși într-o casă în care ascultarea acestei emisiuni era o necesitate zilnică. „Prin definiție, – spune ea – emisiunea era cel mai mare motor de căutare din epoca anterioară Google”. Piesa ei se inspiră din experiențele propriei familii, fiind povestea imigranților care încearcă din toate puterile să se integreze într-o țară nouă fără a-și pierde identitatea și între care se formează o legătură afectivă, în ciuda dificultăților financiare cu care se confruntă, a cicatricilor din trecut și a suspiciunilor reciproce.
Dr. Joel Raphael, istoric al Universității Bar Ilan, director al Arhivei Eli Wiesel de la Universitatea din Boston, explică astfel semnificația textului scris de Nava Semel: „În multe case din Israel, după știrile de la ora 13:00, părinții, în majoritatea lor supraviețuitori ai Holocaustului, se agățau de radiouri pentru a auzi numele difuzate în emisiune - atât ale celor care își căutau rudele, cât și ale rudelor necunoscute care îi căutau pe ei… Această emisiune zilnică a avut un impact uriaș asupra conștiinței Holocaustului, deoarece în multe case, copiii au aflat astfel despre istoria familiei lor. Difuzarea zilnică în emisiune a unor liste de nume a fost ca un fel de coloană sonoră care le-a însoțit cursul vieții, devenind parte a ADN-ului israelienilor din acele zile. În birouri și fabrici emisiunea se auzea în tranzistori, iar în case mulți se opreau din luat prânzul și se agățau de radio(…).
În anii ‘90 emisiunea a fost reluată și difuzată doar o dată pe săptămână, vinerea după-amiază”.
Turneul spectacolului „Familia unui neam” în România a fost posibil datorită sprijinului generos al: Ambasadei Israelului în România prin ambasadorul David Saranga, Complexul Educațional Lauder-Reut, Departamentul Cultural al Municipiului Tel Aviv-Yafo, SANO, Fundația Diti și Alex Landesberg, Asociația Prietenii lui Habima, Domeniul Nava Semel.
Nava Semel (1954 - 2017)
Scriitoare și importantă personalitate culturală israeliană, câștigătoarea mai multor premii. De-a lungul carierei sale literare,care se întinde pe parcursul a 4 decenii, a publicat peste 25 de cărți originale. Scrierile sale cuprind ficțiune, piese de teatru, scenarii și librete de operă.
Printre operele ei se numără:
Isra-Isle, un roman care provoacă la reflecție (așa cum a fost descris de Publishers Weekly), urmărește un episod real din istorie care îți taie respirația, autoarea întrebându-se ce s-ar fi întâmplat dacă statul evreu ar fi fost fondat pe pământ american. (Publicat în 2016; tradus de Jessica Cohen, câștigătoare a premiului Man booker).
Pălăria de sticlă, prima carte israeliană în proză care se concentrează asupra celei de-a doua generații - copiii supraviețuitorilor Holocaustului (publicată în 1985; ediție nouă în 1998; tradusă în germană, italiană și română)
Povestea Gershonei, câștigătoare a premiului „National Jewish Book” în SUA (1990); publicată de Viking Penguin; tradusă în italiană, germană, română, olandeză. Adaptată pentru televiziunea israeliană.
Romanul ei aclamat Râs de șobolan a fost publicat în Israel în anul 2001, cu recenzii entuziaste și fiind un mare succes. Germania 2007, Australia 2008, Italia 2012, România 2015. O piesă de teatru-operă compusă de Ella Milch-Sheriff și produsă de Teatrul Cameri din Tel Aviv și Orchestra de Cameră Israeliană, a avut premiera în 2005 și a fost pusă în scenă timp de cinci ani. Semel și Milch-Sheriff au câștigat premiul "Rosenblum Award" al orașului Tel Aviv. Producție nord-americană, 2009 Toronto. O versiune cinematografică este în curs de realizare.
Copilul din spatele ochilor, one-woman show, a fost jucat pe scena israeliană timp de 11 ani.
Aya Kaplan
Regizoarea Aya Kaplan, totodată și autoare dramatică, este instructor de actorie la Yoram Levinstein Acting Studio și profesor invitat la Departamentul de Design Vestimentar al Colegiului Shenkar. Piesele ei sunt frecvent puse în scenă la diverse teatre din Israel și la festivaluri din lumea întreagă. Între 2011-2016, a făcut parte din consiliul artistic al Teatrului Beer Sheva. A fost membru în juriile mai multor festivaluri de teatru din Israel.
A semnat:
Scenariu și regie: O nuntă în vremea ciumei – Teatrul Khan, 2021
Adaptare și regie: Familia unui neam – Teatrul Habima, 2020.
Coautor (cu Shahar Pinkas) și regizor: Apartamentul Rosei – Teatrul Beer Sheva, 2020.
Scenariu și regie: Poveste despre dragoste și întuneric, având la bază capitole din romanul lui Amos Oz, Teatrul Khan, 2019.
Scenariu și regie: Revenirea – Teatrul Cameri, 2019;
A regizat piesa „The Nether” scrisă de Jennifer Haley – Teatrul Khan, 2018;
Dramaturgia și regia: Facă-se voia lui de Motti Lerner (având la bază autobiografia lui Esty Weinstein), Teatrul Habima, 2017.
Coautor (cu Joshua Sobol) și regizor al piesei Stele călătoare, având la bază romanul lui Shalom Aleichem, Teatrul Yiddispiel, 2016.
Dramaturgia și regia: Între prieteni, de Hagit Rehavi - Nikolivsky, având la bază un roman de Amos Oz, Teatrul Beer Sheva, 2015.