Frumoasa şi graţioasa Maria, singura fată printre trei flăcăi din copiii lui Anghel Iordănescu, va prezenta ştirile sportive la o televiziune cu vechime. Ambiţioasa Maria, după cursuri şi şcoli continue se destăinuie că are emoţii precum tatăl ei când se executau loviturile de la 11 metri. Nu-mi dispare din memorie imaginea Mariei lăcrimând de emoţie lângă fraţii ei fluturând un tricolor foarte mare în plin „fluviu” galben, mulţimea de suporteri români, ducându-se la meciul tricolorilor cu Franţa şi ocupând bulevardele pariziene. Tata Puiu, severul selecţioner al naţionalei, cel ce a dus reprezentativa noastră până în pragul semifinalei cu Brazilia la Mondialul din America 1994, a crescut copiii alături de discreta mamă în iubirea de Românie, în seriozitate şi adâncă credinţă în Dumnezeu. La fiecare izbândă a tricolorilor, generalul Iordănescu rostea primele cuvinte ale declaraţiilor: „Bine că i-am bucurat pe cei de acasă”! Eu am filmat cu familia Iordănescu la ei acasă pentru emisiunea mea de la Antenă cu personalităţi româneşti. Nimeni n-a pătruns în locuinţa severului general-selecţioner, el mi-a acceptat două emisiuni cu confesiuni. Cei doi băieţi erau nişte năzdrăvani de 4-5 ani, iar pe lângă ei se învârtea cu o rochiţă cu dantele, delicată ca un fluturaş Maria, abia împlinise 2 ani. În timpul depănării amintirilor în faţa camerelor, unul dintre năstruşnicii băieţei i-a dat un şut surioarei mici, aceasta a făcut un plonjon şi i-a crescut un cucui în frunte. Speriat, generalul Iordănescu m-a rugat să întrerupem filmarea ca să alerge cu micuţa la spital. L-am liniştit, conform obiceiului vechi i-a pus o lingură rece pe frunte şi cucuiul Mariei s-a retras. Mama, soţia generalului Iordănescu, tocmai istorisise că, participând cu tot sufletul lângă bărbatul ei la unul din numeroasele derby-uri, de tensionare emoţională, a pierdut o sarcină.