Jurnalul.ro Sport Fotbalul românesc în 2025: în vitrină și în oglindă

Fotbalul românesc în 2025: în vitrină și în oglindă

de Adi Munteanu    |   

​​​​​​​Anul 2025 a fost unul dintre acei ani rari în care fotbalul românesc nu s-a mai uitat pe furiș la mesele bogaților Europei, ci am prins, chiar și vremelnic, un loc acolo.

A fost un an cu lumini puternice, dar și cu umbre apăsătoare, un an în care succesul unora a fost dublat de eșecul altora, iar din acest contrast s-a conturat poate cea mai sinceră imagine a fotbalului nostru din ultimul deceniu: ne-am bazat doar pe clipele de sclipire ale unor momente de excepție.

2025 a fost un an care a vorbit despre maturizare, dar și despre limite. Despre echipe care au învățat să stea în picioare în Europa și despre altele care au descoperit, dureros, că trecutul nu mai câștigă meciuri.

Primăvara europeană a FCSB – revenirea la normalitate

Pentru FCSB, primăvara europeană din 2025 a fost o rază de lumină care credeam că va stârni orgolii și la alte echipe din Liga 1 și fotbalul nostru să revină la o stare care, în alte vremuri, se numea normalitate. 

A fost o primăvară europeană jucată cu capul sus, cu o organizare solidă și cu acel pragmatism pe care fotbalul românesc l-a pierdut mult timp. N-a fost perfecțiune, dar a fost ceva mai multă consistență și constanță. Iar în Europa, aceste lucruri pot compensa diferența de valoare.

Mai important decât rezultatele punctuale a fost senzația lăsată: FCSB nu mai părea o echipă invitată din complezență, ci una care știe de ce e acolo. Într-un peisaj continental dur, această percepție valorează enorm.

Calificarea în fazele eliminatorii ale Europa League a  fost urmarea investițiilor pe care le-a făcut FCSB de-a lungul timpului. Desigur, Gigi Becali a luat și multe țepe, însă una peste alta a adus doi jucători care au înclinat de multe ori balanța: Bîrligea și Cisotti. Ce n-a înțeles patronul este că în vară trebuia să mențină nivelul investițiilor la un nivel la care să ai pretenții în fața echipelor mari din Europa. Transferurile făcute în vară nu se pot numi „întăriri”, ci mai degrabă mofturi ale patronului. Alibec, de exemplu. Becali credea că acesta va fi același jucător de pe vremuri, când a venit prima oară la FCSB. Doar că atunci era tânăr și îl avea alături și pe Budescu. Alibec, acul, la 33 de ani, este o umbră a acelui Alibec care a luat titlul la Giurgiu. 

Tot la capitolul transferuri de neînțeles intră și cele ale lui Graovac, Politic și Thiam. Însă la cum s-au prezentat ultimii doi, aducerea lor a semănat cu intenția lui Gigi Becali să-și slăbească adversarii din acel moment, CFR, Dinamo și U Cluj. Doar Graovac, adus de la CFR Cluj, a confirmat însă numai după accidentarea lui Mihai Popescu și plecarea lui Ngezana la Cupa Africii. Foarte puțin pentru pretențiile clubului, mai ales că FCSB a disputat în 2025 63 de meciuri, cu 20 mai multe ca Dinamo, sau Rapid, echipe care în acest moment sunt sus în ierarhia Ligii 1. 

Lipsa întăririlor s-a văzut și în Cupa României, când au fost menajați titularii. Consecința: rezervele au pierdut cu 3-0 la Arad și a fost limpede că FCSB nu are un lot cu care să poată duce trei competiții: campionat, cupe europene și Cupa României. Asta s-a observat chiar se la începutul foarte slab de sezon. Totuși FCSB a arătat o echipă care știe să se regrupeze și, iată, pe final a avut câteva rezultate bune, cu Feyenoord și Rapid, un joc mai consistent și a reintrat în cărți pentru play-off. Poate gândi chiar la mai mult după accederea în play-off și înjumătățirea punctelor. Mai ales dacă patronul se va ține de cuvânt și va face achiziții de valoare în această pauză de iarnă.

Toamna europeană – două steaguri românești pe hartă

Dacă primăvara a fost dătătoare de speranțe, toamna a venit cu speranțe dublate. FCSB a revenit în grupele europene cu experiența anului trecut, iar România n-a mai fost reprezentată de o singură echipă. Universitatea Craiova a reușit o calificare care a însemnat mai mult decât un succes sportiv: a fost o retrezire fotbalistică pentru o Oltenie care trăiește fotbalul ca pe o stare de spirit, unde și în noaptea nunții se intonează imnul Universității.

Craiova a mers în Europa cu un alt tip de energie. Din păcate, cu mai puțină rigoare tactică decât marile echipe. Au fost însă seri europene cu stadionul plin, cu presiune constantă asupra adversarului și cu acel sentiment că orice este posibil. Nu toate meciurile au fost perfecte, nu toate rezultatele au fost favorabile, dar Craiova a arătat că fotbalul românesc poate avea mai multe fețe, nu doar una singură.

Însă, din păcate, la Craiova s-a păstrat acea tradiție că nu poate fi liniște la club nici măcar când lucrurile merg bine. Cineva tot bagă bățul prin gard și agită spiritele. Suporterii fac tot felul de supoziții. Fie că Mihai Rotaru este un patron slab, care strălucește prin absența de la Craiova, el stând mai tot timpul în București, că Sorin Cîrțu nu se poate abține să nu se bage cu indicații către antrenori și jucători, că sunt câțiva jucători din lot mult prea cocoloșiți de patron, cazul lui Baiaram sau Mitriță ori Ivan în trecut. „Singurul care a încercat să facă ordine la Universitatea a fost Mirel Rădoi, dar și el a trebuit să plece învins și de vestiar, și de atmosfera toxică de la club. Probabil asta este soarta Craiovei, să nu fie niciodată liniște. Să fim sinceri. Nici pe vremea lui Balaci, Oblemenco, Cămătaru sau Ștefănescu nu a fost liniște”, spun suporterii. 

Totuși, în ciuda unor inconstanțe în rezultate, Universitatea se menține în fruntea clasamentului. Poate fi vorba și de o conjunctură favorabilă, în condițiile în care CFR și FCSB au început slab sezonul. 

Ghinionul minutului 93 și periculosul scor de 2-0

În Europa, Universitatea a început timid. Poate prea timid pentru un oraș care aștepta acest moment de mai bine de 30 de ani, iar meciul de debut în marea grupă a Conference League din Polonia, cu Rakow, a arătat cât de mult contează lipsa de experiență în cupele europene și cât de mult au contat experimentele de la club, atmosfera din vestiar și cocoloșirea unor vedete. Ulterior, Universitatea și-a revenit și a fost la un pas să prindă primăvara europeană. Se poate da și vina pe ghinion. În ultima etapă din Conference League, s-au întâmplat toate cele șase rezultate posibile ca Știința să iasă prima sub linia calificării. Până și Rapid Viena și-a dat un autogol în minutul 93 la Zrinjski. De fapt, în minutul 93, Craiova era de două ori calificată. O dată că în minutul 93 conducea la Atena cu 2-1, apoi în celelalte meciuri rezultatele erau toate favorabile oltenilor. Doar că au venit minutele 93, 98 și 104 și visul oltenilor s-a spulberat. Craiova a pierdut cu 3-2 după ce a condus cu 2-0, Rapid Viena și-a dat autogol, iar știința a ajuns prima sub linia admișilor. 

Una peste alta însă, am avut două echipe românești în toamnă europeană, iar asta a schimbat tonul discuției. Dintr-odată, coeficientul UEFA s-a îmbunătățit brusc comparativ cu anii trecuți, iar România a început din nou să conteze pe harta continentală. Avantajele s-ar putea vedea chiar din vara viitoare, când echipele românești vor intra mai târziu în preliminarii. Din păcate, acest coeficient va mai putea fi îmbunătățit doar de FCSB, care mai are două meciuri de jucat, pe 22 ianuarie la Dinamo Zagreb, și pe 29 ianuarie, acasă cu Fenerbahce.

Eșecul CFR Cluj – sfârșitul unei certitudini

În contrast dureros cu aceste reușite a venit eșecul CFR Cluj de a accede în toamna europeană. O echipă care, ani la rând, fusese sinonimă cu Europa pentru fotbalul românesc s-a trezit, în 2025, pe dinafară. Nu dintr-o întâmplare, ci dintr-un cumul de semne ignorate prea mult timp.

Eliminarea rușinoasă cu suedezii de la Haken a CFR-ului, scor general 3-7, a fost mai mult decât o surpriză neplăcută. A fost un dezastru. O echipă construită pe disciplină, experiență și eficiență a părut, brusc, îmbătrânit și lipsit de prospețime. A urmat plecarea „plină de rușine” a lui Dan Petrescu de la cârma echipei și imediat s-a instalat haosul. Datoriile clubului au ajuns la peste 50 de milioane de euro, din nou planează spectrul insolvenței și, mai mult, echipa nu joacă nimic. Suporterii arată cu degetul spre patronul Nelu Varga: „Stă mai mult prin Africa și numără lingourile de aur în timp ce la echipă nu sunt bani de deplasare la meciuri, iar jucătorii sunt neplătiți de luni de zile. Pai dacă erau lingourile alea ale lui, nu avea el bani să scoată clubul din gaura în care este? Care club este tot al lui. El face și desface totul acolo”, se plâng fanii CFR-iști.

Pentru CFR Cluj, 2025 a fost anul în care aura de invincibilitate s-a  spart. Un an în care s-a văzut că fără investiții inspirate, fără sânge proaspăt și fără adaptare la ritmul actual, chiar și echipele cu ADN european pot deveni simple spectatoare. Absența CFR-ului din toamna continentală a cântărit greu în contabilitatea din Gruia și va atârna mult în deciziile viitoare ale clubului. Fără bani de la UEFA, CFR va fi nevoită să vândă tot ce poate vinde. Însă oricât ar vinde tot nu poate acoperi gaura din bugetul clubului. Prima vânzare va fi probabil a lui Louis Munteanu, cel mai vandabil produs în Gruia, însă suma cerută în vară, 17 milioane de euro, nu mai poate fi actuală. Cel mult 4 milioane de euro se pot obține pe tânărul atacant în varianta cea mai optimistă. Cum va reuși cuplul Mureșan-Pancu să gestioneze și finanțele, și rezultatele echipei vom vedea după pauza de iarnă. Deocamdată, echipa este departe de play-off și singurul obiectiv realist ar fi Cupa României.

Echipa națională – pași mici

La nivel de reprezentativă, echipa națională de fotbal a României a traversat un an de construcție. Fără explozii spectaculoase, fără calificare directă la Mondialul de anul viitor, dar cu mici semne că Mircea Lucescu ar avea un plan.

Parcă s-a jucat mai organizat, s-a văzut ceva mai multă disciplină tactică și o mai bună gestionare a momentelor dificile. S-a văzut că Lucescu a schimbat câte ceva. Au existat sincope și meciuri în care limitele au fost evidente. Naționala pare încă în tranziție, iar Mircea Lucescu are o sarcină teribil de grea în barajul cu Turcia. Poate fi ultima lui aventură ca antrenor și ar fi păcat pentru cariera lui să încheie cu un eșec, pentru că, până acum, cel mai bun rezultat al lui pe banca echipei naționale este victoria cu Austria.

Un an cu puțin mai mult, dar tot puțin

2025 nu va rămâne în istorie drept anul marilor succese. Dar va rămâne ca anul în care fotbalul românesc s-a privit mai onest în oglindă. Și la nivelul echipelor de club, și la echipa națională. Am văzut ce înseamnă continuitatea și investiția, dar și ce se întâmplă atunci când trăiești prea mult din amintiri.

FCSB și Universitatea Craiova au tras fotbalul românesc înainte, fiecare în stilul ei. CFR Cluj ne-a reamintit că nimic nu e garantat. Iar echipa națională a încercat să lege toate aceste fire într-o construcție coerentă.

Trăgând linie, cele mai bune momente ale anului 2025 sunt victoria naționalei cu Austria, victoria FCSB cu Feyenoord și revenirea Universității Craiova în cupele europene.

Subiecte în articol: fotbal romănesc esec meciuri
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri