Perioada pe care o traversăm aduce din nou „head-huntingul” la lumină. Criza economică aproape a distrus acest domeniu foarte important de activitate și l-a ținut la un nivel foarte scăzut, în primii cinci ani, după care s-au înregistrat ușoare creșteri. Anul acesta s-a simțit ceva mai multă activitate în domeniul „vânătorii de capete”, care înseamnă, practic, „furtul de specialiști” între companii, însă piața a rămas cam la jumătate față de perioada de glorie din 2008, atât ca volum, cât și ca nivel al prețurilor, spun specialiștii. Principala cauză ar fi avântul pe care l-a luat recrutarea cu ajutorul internetului, iar tendința a pornit din SUA.
Recrutarea cu ajutorul internetului este noua descoperire a companiilor, numai că prejudiciile pe care le poate aduce o alegere greșită sunt enorme. Fenomenul este atât de nou, încât nu s-au calculat încă rezultatele, pentru a se ajunge la niște concluzii clare, însă pericolul este mare, pentru că un om neportovit în companie, mai ales într-o poziție de top management, poate distruge echipa și chiar poate duce frima la faliment. Tocmai de aceea s-au folosit foarte mult timp „vânătorii de capete”, pentru pozițiile de top, iar prețul unei astfel de achiziții pornea, chiar și în România, de la 10.000-12.000 de euro, depășind uneori 20.000, în funcție de specialist, de post și de copanie. Renunțarea la aceste servicii a fost o soluție de criză, care răspundea nevoii de a reduce drastic bugetele, începând din 2009, când unele firme chiar au renunțat la cei mai buni oamei, pentru că aveau salarii prea mari. Dar astfel s-a ajuns în scurt timp la pierderi semnificative și chiar la falimente, în lipsa specialiștilor. După primii cinci ani de criză, când și economia a-nceput să crească, s-a revenit, timid, la căutarea specialiștilor și, în paralel, la căutarea lor prin firme de head-hunting, dar la un nivel mult mai redus decât înainte. Totuși, piața a crescut progresiv, de la un an la altul, atingând astăzi cel mai înalt nivel din ultimii cinci ani, și totuși, doar la jumătate față de acum zece ani.
Reducerea bugetului poate crea prejudicii grave
Recrutarea „la liber”, pe internet, aduce în primul rând mirajul scutirii de cheltuieli, pentru că nu mai este plătită o firmă specializată care să aducă un specialist bun, însă această economie la bugetul companiei se poate transforma într-o mare pierdere, dacă specialistul găsit în mediul online nu este perioana potrivită sau dacă nu are tocmai calitățile pe care și le-a prezentat. De cele mai multe ori, angajații departamentului de HR din companii nu cunosc speciliștii din domeniile pentru care caută specialiști, așa cum îi cunosc head-hunterii, iar înlăturarea acestui serviciu de pe piață devine o mare capcană pentru cei care aleg varianta considerată facilă și necostisitoare. „Toată lumea folosește internetul acum. Aproape toți încearcă mai întâi să găsească specialiștii pe internet și doar dacă nu reușesc, apelează la head-hunting. În Statele Unite, Linked-in pentru recrutările de top a depășit, ca volum, toate firmele de head-hunting la un loc. Sunt și multe site-uri de anunțuri. Ceea ce nu se făcea până acum, să pui anunțuri pentru poziții de top, acum a devenit uzual. Și noi folosim acum această metodă. Am pus anunțuri pe site-ul meu și în câteva ore încep să primesc CV-uri din Europa, din Asia, America de sud, în special de la românii care sunt acolo, dar și de la cetățeni străini”, a explicat, pentru Jurnalul, George Butunoiu, cel mai cunoscut specialist în head-hunting din România.
Cunoașterea oamenilor este foarte importantă
Diferența între recrutarea făcută în urma anunțurilor de pe internet și cea făcută de firme dedicate o face volumul de cunoștințe ale head-hunterului și evaluarea de lungă durată pe care o fac acești specilaliști care studiază permanent piața și pot face comparații între rezultatele obținute de specialiștii căutați de angajatori. „În primul rând, head-hunterul știe ce noutăți sunt pe piață, care este cel mai bun om într-un domeniu, care sunt specialiștii în fiecare domeniu, informații pe care angajatorii nu le au. Este foarte important volumul de informații deținute de head-hunter. Se fură în continuare oameni din companii și, practic, cu asta se ocupă head-huntingul. Pentru a putea să recrutezi cei mai buni specialiști, trebuie să te uiți mereu la celelalte companii”, mai explică George Butunoiu.
Costurile pentru head-hunting au scăzut cam la jumătate față de 2008. Întâi a scăzut toată piața, din 2009, și s-au redus drastic prețurile, apoi a crescut, dar doar până la jumătate, din cauza internetului. Dacă atunci se pornea de la 12.000 de euro, acum se pornește de la circa 6.000 de euro pentru o poziție de top management.
George Butunoiu, specialist în head-hunting
Pretențiile salariale, mai mari decât oferetele
Criza de personal, de care se plâng aproape toți angajatorii români, în ultimul an, ar putea fi, de fapt, o neconcordanță între pretențiile candidaților și așteptările companiilor. Salariile au crescut, în ultimii trei ani, astfel încât astăzi nu se mai poate găsi personal în companii, chiar pentru cele mai de jos poziții, cu salarii mai mici de 500 de euro net, lunar, în București și în marile orașe. O poziție medie dintr-o companie presupune salarii de la 1.000 de euro, în firmele mici și mijlocii, ajungând la crca 1.500 de euro, pentru aceeași poziție, în companiile mari. „Salariile de top management s-au menținut sau au crescut foarte puțin, dar au crescut mult cele pentru poziții de nivel scăzut sau de mijloc, iar asta îngreunează puțin munca de recrutare, pentru că cerințele candidaților la anumite posturi depășesc uneori așteptările angajatorilor, fiind cu circa 30% mai mari față de ce oferă companiile”, explică George Butunoiu.