Productia uriase de gaze naturale a Statelor Unite au determinat administratia americana sa accelereze eforturile de cautare a unor noi piete de desfacere pretutindeni in lume, o ofensiva comerciala sustinuta de Donald Trump. "Perioada 2018-1029 este considerata de ceva vreme drept o perioada decisiva pentru piata mondiala a gazelor naturale", a comentat, printre altele, Breanne Dougherty, specialist in materii prime pentru Societe Generale.
Gratie noilor tehnologii de exploatare a zacamintelor de sist, in special a celor din nord-estul tarii, SUA sunt, incepand din 2009, primul producator mondial de gaze naturale. Anul trecut, aici s-au extras putin peste 2 miliarde metri cubi pe zi. O mare parte este exportata, prin gazoducte, in Canada si Mexic.
Pentru a ajunge insa pe piete mai indepartate, americanii mizeaza pe gazele naturale lichefiate (GNL), care pot fi transportate pe cale maritima. Acest gen de livrari a inceput sa prinda amploare in 2016, cand societatea Cheniere Energy a alimentat pentru prima data o nava speciala de la instalatiile sale din Sabine Pass, in Louisiana. Pana atunci, SUA exportau GNL numai de la un terminal situat in Alaska si inchis in 2015.
In aceste conditii, dupa 60 de ani, Washington a redevenit, in 2017, cel mai mare furnizor de gaze naturale din lume. Peste 50% din navele de transport pornesc in trei directii: Mexic, Coreea de Sud si China. Un sfert este destinat Europei. Livrarile vor exploda, pur si simplu, in masura in care un nou terminal, gestionat de Dominion Energy, la Cove Point, in Maryland, pe coasta de est a SUA, a fost dat in exploatare in martie, iar alte patru proiecte similare vor fi finalizate pena la sfarsitul anului viitor.
Prin urmare, capacitatea de transport va atinge 272 milioane metri cubi pe zi. Rezultatul: in 2020, SUA vor ajunge, potrivit agentiei americane a energiei (EIA), al treilea exportator mondial de GNL, dupa Australia si Qatar, dar inaintea Malaeziei. In opinia expertilor Agentiei internationale a energiei (AIE), cererea pentru acest produs va creste cu 1,6% pe an pana in 2040, fata de 0,5% in cazul petrolului si 0,2% in cel al carbunelui.