Cazul a devenit însă unul juridic după ce Primăria din Veneția a refuzat să-i înapoieze banii, chiar dacă proprietarul nu a fost identificat și nu a revendicat geanta în termenul legal. În final, instanța a stabilit că femeia avea dreptul să primească întreaga sumă.
Geanta cu 7.000 de dolari a fost găsită într-un vaporetto din Veneția
Întâmplarea a avut loc la sfârșitul verii anului 2022, când angajata efectua serviciul pe vaporetto-ul care circula pe linia 2 din Veneția. La finalul cursei, aceasta a observat o geantă de damă abandonată, potrivit Polesino24.
În interior se aflau produse cosmetice, câteva obiecte fără valoare și nu mai puțin de 70 de bancnote de câte 100 de dolari, în valoare totală de 7.000 de dolari.
Geanta nu conținea niciun document de identitate și niciun element care să permită identificarea proprietarei.
Respectând regulamentul privind obiectele pierdute în mijloacele de transport public, femeia a predat geanta și întreaga sumă de bani Biroului pentru Obiecte Pierdute din cadrul Primăriei Veneția.
În procesul-verbal întocmit de autorități au fost consemnate toate bunurile găsite, inclusiv cele 70 de bancnote de 100 de dolari.
Proprietarul nu a apărut nici după un an
Conform legislației italiene, autoritățile au publicat anunțul privind obiectul găsit în registrul oficial al administrației locale.
Timp de un an nimeni nu s-a prezentat pentru a demonstra că este proprietarul genții și al banilor.
După expirarea termenului legal, angajata serviciului de transport a solicitat oficial restituirea celor 7.000 de dolari, invocând articolul 929 din Codul Civil italian.
Acesta prevede că, dacă proprietarul legitim nu revendică bunul în termenul stabilit de lege, persoana care l-a găsit dobândește dreptul de proprietate asupra acestuia.
Primăria a refuzat să îi dea banii
Deși prevederile Codului Civil păreau clare, administrația locală din Veneția a respins solicitarea.
Juriștii Primăriei au susținut că femeia și-a descoperit geanta în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, fiind angajată într-un serviciu public, motiv pentru care nu ar putea beneficia de drepturile acordate unui simplu găsitor.
Această interpretare a dus la refuzul autorităților de a-i restitui suma.
Femeia nu a acceptat decizia și a ales să își caute dreptatea în instanță.
Procesul a durat aproape doi ani
Dosarul a ajuns pe masa Judecătoriei de Pace din Veneția.
În cursul anului 2024, judecătorul a emis o ordonanță prin care obliga Primăria să plătească echivalentul celor 7.000 de dolari, calculat la cursul valutar, respectiv 6.452,95 euro, la care se adăugau dobânzile legale.
Administrația locală a contestat hotărârea, iar litigiul a continuat.
După analizarea tuturor argumentelor, instanța a confirmat integral prima decizie și a stabilit că femeia are dreptul să primească suma, întrucât proprietarul nu a revendicat bunul în termenul prevăzut de lege.
Decizia finală: peste 6.700 de euro trebuie plătiți femeii
Prin hotărârea definitivă, Economatul Primăriei Veneția a fost obligat să achite în total 6.716,59 euro.
Din această sumă, 6.452,95 euro reprezintă valoarea celor 7.000 de dolari convertiți în euro, iar 263,64 euro reprezintă dobânzile acumulate pe perioada litigiului.
Documentul oficial califică plata drept restituirea unei sume încasate fără temei legal.
Citește și Taxă uriașă pentru turiști! Veneția vrea să ceară până la 50 de euro doar pentru a intra în oraș
Un caz care readuce în atenție drepturile celui care găsește bunuri pierdute
Cazul din Veneția demonstrează că respectarea legii și onestitatea nu exclud drepturile persoanei care găsește un bun pierdut. Deși femeia a predat imediat geanta și nu a păstrat niciun dolar, a fost nevoită să lupte în instanță pentru a obține ceea ce legea îi recunoștea.
Hotărârea instanței reafirmă aplicarea prevederilor Codului Civil italian privind bunurile pierdute și stabilește că, în lipsa revendicării de către proprietarul legitim în termenul legal, persoana care a găsit obiectul poate deveni proprietarul acestuia.
Procesul, întins pe aproape doi ani, s-a încheiat astfel cu o victorie pentru angajata serviciului de transport public și reprezintă un precedent care readuce în atenție modul în care sunt gestionate bunurile pierdute și obligațiile autorităților publice în astfel de situații.