S-a stins din viață încă un simbol. Încă unul dintre aceia care au dat formă și conținut primei Constituții post-comuniste a României. Seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus, președinte de onoare al PNL, a murit vineri, 15 septembrie, la vârsta de o sută de ani.
I-a cunoscut pe Nicolae Iorga, I. Gh. Duca, Gh. Tătărăscu, pe regii Carol al II-lea și Mihai I. A fost trimis în linia întâi de mareșalul Antonescu. A facut ani de temnita grea si de munca silnică la Canal. După revoluţie a fost ministru al Justiţiei şi parlamentar. Asa cum i s-a implinit dorinta sa vada din nou tara iesita din marasmul comunist si partidele istorice renascute, voia să vadă Romania pe un fagas ascendent, pentru ca avea incredere in tinerii țării. În martie anul acesta, când a împlinit un secol de viață, Mircea Ionescu Quintus a fost decorat, la Cotroceni, de președintele Klaus Iohannis. Atunci, centenarul liberal a destins atmosfera cu ajutorul unei epigrame: „Vreo sută anii mi se-adună, ca prin păduri semeţii brazi/ Şi s-or găsi destui să spună, ce mai înseamnă suta azi?!”
Ei bine, suta de ani are însemnătatea ei. Mai ales atunci când cel care i-a trăit, are puterea și voința să și istorisească întâmplările unei vieți și să găsească sensuri și învățăminte.
Domnule Mircea Ionescu Quintus, va propun sa vorbim despre actualitate, dar despre o actualitate proiectata in trecut si, daca se poate, proiectata si in viitor. Sunteti unul dintre politicienii romani care au o sansa uriasa, aceea de a avea o perspectiva pe doua secole asupra istoriei romanilor, si cred ca, date fiind varsta si experienta dumneavoastra, sunteti unul dintre cei capabili sa priveasca inapoi fara manie si catre prezent cu foarte multa detasare, as spune, chiar, fara patima.
Mircea Ionescu-Quintus: Am avantajul – sau dezavantajul, nu stiu exact – ca nu m-am dezlipit de viata politica in ultimii 75 de ani, incluzand aici si cei 40 de ani de regim comunist pe care i-am petrecut altaturi de colegii mei prin inchisori sau am stat undeva deoparte, ca toti romanii care nu s-au alaturat regimului sovietic; dar am stiut tot timpul ce se intampla, pentru ca de obicei se intampla chiar pe pielea mea.
Stiu ca ati fost martorul unei istorii politice foarte interesante, chiar in casa dumneavoastra; trebuie sa spunem ca tatal dumneavoastra, Ionel Ionescu Quintus a fost de noua ori parlamentar, deci a avut noua mandate...
Mircea Ionescu-Quintus: ... Si a fost si vicepresedinte al camerei deputatilor... Iata ce imi amintesc eu foarte bine. Tatal meu facea politica impreuna cu fruntasii liberali prahoveni, el venind din aripa mai de dreapta a socialistilor. Tatal meu a fost la inceput alaturi de Alexandru Radovici. El a fost alaturi de toti asa-zisii liberali rosii. Au facut o politica sociala, mai mult de stanga, cu foarte multa grija pentru omul de rand. Nu pentru individ, pentru omul de rand. Mai ales pentru omul mai putin inzestrat sa faca fata luptei cu existenta. Grupul acesta de prieteni, zece-doisprezece, adesea se intalnea in casa noastra. Ei stabileau impreuna cam ce este de facut. Prieteneste si nu asa cum se face acum: "da' aluia ce-i dam?'. Nu se punea problema ce sa dea unuia sau altuia, pentru ca toti aveau ce le trebuie si aveau si aceasta grija pentru omul care nu avea ce ii trebuie.
........................