Patru scări din lemn, cu o lungime totală de aproape 100 de metri, reprezintă legătura cea mai scurtă dintre mai multe cătune izolate din Banat cu civilizația. Aici, oamenii nu duc grija banilor și au învățat să se gospodărească singuri.
“Un cătun uitat de vreme, nu și de oameni”. O tăbliță cu acest citat este lipită de peretele școlii din cătunul Ineleț. Aici învață patru copii, doi de clasa a III-a și doi de-a IV-a. Micuții sunt ajutați să deslușască tainele scrisului și ale cititului de o învățătoare care stă de luni până vineri în cătunul izolat din Munții Cernei.
Până acum doi ani, elevii își făceau lecțiile la lumina lumânării. Asta pentru că la Ineleț nu este curent electric. Însă, în cadrul unui proiect desfășurat de o asociație, școala a fost dotată cu panouri fotovoltaice, iar sala de clasă cu patru calculatoare.
De altfel, astfel de panouri fotovoltaice au fost montate și pe casele unor săteni din Ineleț, dar și în cimitirul din curtea bisericii, care să asigure necesarul de curent electric și de lumină.
Ineleț, cătunul din Banat mai aproape de nori, unde se ajunge cu scara
Traseul, marcat cu indicatoare cu conținut religios Satul izolat din județul Caraș-Severin pare rupt din altă lume. O lume în care ai senzația că ești mai aproape de cer, în care oamenii nu au uitat ce înseamnă bunătatea, onestitatea. O lume în care ești înconjurat de un peisaj pitoresc mirific, în care banii aproape nu au nicio valoare.
În Ineleț sunt aproximativ 100 de case răsfirate, fiecare pe câte o colină, însă doar 33 mai sunt locuite. ...........