Lărgește definiția fericirii. Pentru cei mai mulți dintre noi, rețeta fericirii implică o variație a următoarei formule: Când se întâmplă X, atunci voi fi fericit.
După noroc, X este o variabilă generosă. Poate fi orice – de la razele soarelui care trec printre nori, până la o durere de dinți care se diminuează sau o promovare.
La prima vedere, este o formulă câștigătoare, care oferă căi infinite către fericire. Cu toate acestea, experiența sugerează altceva. Ne putem bucura de cea mai ideală vreme, cu cea mai fabuloasă versiune a lui X, și totuși să fim triști, supărați, speriați, nemulțumiți sau geloși.
De ce este fericirea atât de evazivă, în ciuda faptului că lumea este o comoară de X-uri?
Parțial, poate avea ceva de-a face cu convingerea noastră despre natura condiționată a fericirii. Formulele noastre se pare că ne-au făcut să ne limităm bunăstarea la variabile externe, la ale căror capricii nu avem prea multe de spus. Circumstanțele se schimbă.
Potrivit psihologiei budiste, pentru a cultiva o bunăstare care nu este la fel de volubilă, am putea fi mai înțelepți să facem echipă cu.. mintea noastră.
„Cum ne simțim este în cele din urmă despre modul în care mintea răspunde la ceea ce se întâmplă”, spune psihoterapeutul budist Pilar Jennings. Acest lucru nu face ca circumstanțele externe să fie irelevante – mai ales atunci când oamenii se confruntă cu provocări intense. Totuși, așa cum explică Jennings, fericirea de durată rareori izvorăște din condițiile perfecte pe care le căutăm în lume. De fapt, ar putea fi mai aproape decât ne dăm seama.
Iată 8 sfaturi de la Pilar Jennings și învățăturile budiste despre cum să ai grijă de mintea ta pentru a cultiva bunăstarea:
1. Observă interiorul tău
Obișnuniește-te să acorzi o atenție mai profundă la ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Aceasta poate fi sub formă de atenție sau reflecție interioară.
Observație: trăiești într-un mod etic? Cum ii tratezi pe ceilalți? Există ceva după care tânjești și pare mereu inaccesibil?
În învățăturile budiste, această „observare” este o parte centrală a foii de parcurs pentru a pune capăt suferinței. De asemenea, poate contribui la creșterea fericirii personale. Prin reflectare ne putem situa ca o persoană care, la fel ca toți ceilalți, are nevoi, a depășit dificultățile și dorește să se simtă în siguranță și iubită. Această conștientizare a sinelui în relație cu ceilalți restabilește un sentiment de conexiune. La rândul său, atenuarea sentimentului de izolare poate deveni o poartă spre bunăstare.
2. Păstrează-ți experiențele cu bunătate
Încearcă să-ți păstrezi experiențele, cu toate sentimentele pe care le trezesc, cu o bunătate receptivă. Adesea, atunci când sentimentele sunt în afara conștientizării, suntem cuprinși de ele. Sau dacă ne simțim blocați de anumite sentimente, am putea încerca să le negăm cu totul.
Reflecția poate ajuta ca sentimentele noastre să devină mai tolerabile. Începem să observăm cum vin și pleacă. Într-un fel, să ne păstrăm experiențele fără a încerca să le schimbăm sau să le controlăm este similar cu felul în care un părinte iubitor ar putea fi cu un copil stresat. Părintele aduce compasiune și curiozitate pentru a-l ajuta pe copil să simtă că experiența prin care trece este tolerabilă. Această reflecție și curiozitate poate genera o compasiune naturală.
Dacă există autocompasiune, de obicei există o înmuiere. Mai mult decât atât, cu puțin spațiu creat prin această compasiune, sentimentele noastre pot deveni căi spre înțelegere.
3. Folosește-te de autocompasiune
Dacă cineva a fost prea singur atunci când a trecut prin experiențe cu adevărat complicate, adesea își va construi apărări împotriva auto-reflecției. Părțile sale protectoare vor spune: Nu te apropia de suferință. Nu deschide Cutia Pandorei – te vei simți groaznic cu tine însuți.
Uneori există o teamă inconștientă de a confirma că persoana respectivă nu este iubită sau problematică. Niciunul dintre noi nu poate susține singur plinătatea prin care trecem. Compasiunea de sine poate reduce riscul de a fi copleșit de rușine sau apelează la autoatac. Ne-am putea imagina și o altă persoană binevoitoare - reală sau imaginară - cineva care este prezent cu noi, căruia îi pasă cu adevărat și care nu ne judecă, așa că nu suntem singuri.
4. Lărgește definiția fericirii
Fericirea este o parte multidimensională a experienței umane. Poate fi înțeles ca un teren care include un sentiment de apreciere, încântare, pace și mulțumire. Când mintea este relativ așezată, este mai probabil să observăm lucruri care ne umplu de recunoștință.
Capacitatea de a savura binele, oricât de benign ar fi, poate aduce un sentiment sigur de mulțumire, chiar și atunci când lucrurile nu sunt perfecte. Când există o apreciere autentică, mintea se poate bucura pe deplin de experiențele bune, de exemplu, o masă delicioasă sau un mesaj amabil de la un prieten.
În psihologia budistă, această capacitate de a amplifica o conștientizare mai deplină a tuturor momentelor de îngrijire, decență și atenție schimbă jocul pentru a deveni o persoană mai fericită.
5. Interdependența
Dintr-o perspectivă budistă, o parte a ceea ce ne ajută să ne simțim bine este să vedem lucrurile în conformitate cu realitatea. Aceasta înseamnă să ajungem la adevărul interdependenței noastre. Nu existăm izolat, așa cum ne simțim adesea.
În special pentru oamenii din culturi extrem de individualiste, există riscul de a se simți fundamental izolați. Dar, în realitate, suntem complet încorporați relațional. Interacțiunile noastre ne afectează chimia creierului. Corpurile noastre răspund la mediu. Cu cât înțelegem mai mult acest lucru, cu atât suferim mai puțin. Nu ne mai simțim atât de radical pe cont propriu, străduindu-ne să înțelegem lucrurile.
6. Găsiți sprijin și inspirație în ceilalți.
Fie online, fie în persoană, prin cărți sau podcasturi, avem nevoie de alții care ne oferă inspirație și încurajare. A avea o comunitate care oferă sprijin și reasigurare poate fi de neprețuit.
În același mod, corpul are nevoie de hrană, mintea se poate simți bine doar atunci când primește îngrijire și sprijin. Cei mai mulți dintre noi consumăm prea multe informații care sunt suprastimulatoare și tulburătoare. Am putea încerca să contrabalansăm știrile înspăimântătoare sau furioase cu informații care sunt inspirate și pline de speranță. Mințile noastre sunt la fel de receptive la ceea ce suntem expuși, ca și corpurile noastre.
7. Ai grijă de darurile tale
Conform învățăturilor budiste, în minte există bunătate, compasiune și frumusețe. Este o chestiune de a face apel la asta cu pricepere, răbdare și de a o dezlega în noi înșine și în lumea din jurul nostru. Amintește-ți de incredibilele tale daruri interioare de inteligență, perspicacitate și capacitatea de a iubi.
Majoritatea oamenilor au un sentiment distorsionat și negativ despre cine sunt. Din acest motiv, suntem adesea în căutarea constantă a unor comori. Dar acest maraton necruțător, deși este total de înțeles, generează anxietate și stres.
Atunci când oamenii încep să conteste narațiunile negative distorsionate despre cine sunt și încep să restabilească legătura cu adevărul propriei lor decențe și bunătăți de bază, indiferent cât de camuflate în timp, mulțumirea devine cu adevărat accesibilă. Este nevoie de ceva muncă și hotărâre pentru a continua să-ți muți atenția de la ceea ce se întâmplă în exterior la ceea ce se întâmplă în interior. Dar munca dă roade.
8. Ține-te de adevăr
Bunăstarea interioară vine din păstrarea adevărului deplin al realității și al propriei noastre naturi. Atenția selectivă față de negativ poate fi distorsionantă, făcându-ne să pierdem părți din experiența noastră. De exemplu, la fiecare criză, în mijlocul suferinței, vor exista întotdeauna cei care se vor prezenta cu curaj, grijă și compasiune.
Cu toții avem această capacitate – trebuie doar să fie hrănită și recuperată. Deși este extrem de important să recunoaștem și să nu minimizăm sau nega suferința, putem, de asemenea, să lucrăm pentru a recunoaște – poate pentru prima dată – cât de înzestrați suntem cu toate ingredientele necesare pentru o bunăstare, încredere și fericire, notează psychologytoday.com.