Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fenomenul e extrem de comun - aproape toată lumea îl experimentează la un moment dat -, iar medicina are o explicație clară pentru el, deși nu întotdeauna completă.
Cum se numește fenomenul
Zvâcnetul de pleoapă poartă un nume medical: miokimie (myokymia) - contracții involuntare, repetate, ale mușchiului orbicular, mușchiul circular care înconjoară ochiul și controlează închiderea pleoapei. De obicei afectează pleoapa inferioară, deși poate apărea și la cea superioară, și se manifestă printr-o senzație de zvâcnire fină, ritmică, pe care persoana o simte mult mai intens decât o observă, de fapt, cei din jur.
Din punct de vedere electrofiziologic, potrivit unei analize publicate de National Center for Biotechnology Information (NCBI), fenomenul apare atunci când o singură unitate motorie a mușchiului descarcă impulsuri ritmice sau semi-ritmice, cu o frecvență de 3 până la 8 hertzi - deși, în unele cazuri, frecvența poate ajunge la 60 hertzi. Aceste descărcări nu sunt sincronizate și nu sunt inițiate de mișcări voluntare ale ochiului, ceea ce explică senzația complet involuntară a fenomenului.
Ce declanșează zvâcnetul
Cauza exactă a miokimiei rămâne, potrivit specialiștilor, incomplet înțeleasă din punct de vedere fiziologic - dar factorii declanșatori sunt bine documentați și confirmați constant de studii:
- Oboseala și lipsa de somn. Unul dintre cei mai frecvenți factori. Mușchii mici din jurul ochilor par deosebit de sensibili la epuizare, iar somnul insuficient perturbă funcționarea normală a semnalelor nervoase.
- Stresul. Potrivit specialiștilor de la Optometrists.org, atunci când ești stresat, corpul eliberează cortizol - un hormon care acționează ca un stimulent, similar cafeinei, capabil să declanșeze zvâcnirea pleoapei.
- Cofeina și alcoolul. Consumul excesiv de cofeină suprastimulează sistemul nervos, iar alcoolul, deși are efect opus (e un depresant), poate produce același rezultat - zvâcnirea pleoapei.
- Efortul vizual (eye strain). Timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor, expunerea la lumină puternică sau o problemă de vedere necorectată pot suprasolicita mușchii oculari, ducând la spasme.
- Deficitul de magneziu - o legătură menționată frecvent, dar tratată cu prudență de cercetători: magneziul contribuie la reglarea excitabilității neuromusculare normale, iar un deficit ar putea favoriza contracțiile involuntare. Totuși, potrivit unei analize recente, legătura rămâne „una dintre pistele propuse, fără să fie o cauză dovedită" - magneziul e doar unul dintre mai mulți factori posibili, nu o explicație de sine stătătoare.
- Deshidratarea și consumul de nicotină (inclusiv vapatul sau tutunul de mestecat) sunt menționate, la rândul lor, drept factori agravanți posibili.
Un fenomen atât de comun încât are propria „poreclă" medicală
Interesant, potrivit NCBI, miokimia de pleoapă e uneori numită informal „boala studenților la medicină" (medical students' disease), tocmai din cauza frecvenței cu care apare la această categorie, mai ales în perioadele de stres intens și privare de somn - un tipar aproape universal recunoscut printre cei care trec prin perioade de suprasolicitare.
Cât durează și când dispare de la sine
Vestea bună: în marea majoritate a cazurilor, miokimia e complet benignă și trecătoare. Poate dura de la câteva minute, la câteva zile, uneori chiar câteva săptămâni, dar dispare, de regulă, de la sine, odată ce factorul declanșator (oboseala, stresul, cofeina) e eliminat sau redus. Potrivit Cleveland Clinic, cele mai simple măsuri - limitarea cofeinei, gestionarea stresului și asigurarea unui somn suficient și de calitate - reduc semnificativ atât durata episodului curent, cât și riscul de recurență.
Alte recomandări practice, susținute de specialiști: hidratare corespunzătoare, pauze regulate de la ecrane (potrivit American Optometric Association), comprese calde aplicate pe pleoapă și reducerea consumului de alcool.
Când merită să mergi la medic
Deși majoritatea episoadelor sunt inofensive, există câteva situații în care merită un consult oftalmologic:
- zvâcnirea persistă mai mult de câteva săptămâni, fără ameliorare;
- pleoapa se închide complet în timpul spasmului, afectând vederea;
- fenomenul se extinde și la alți mușchi ai feței - obraz, gură sau alte zone;
- apar și alte simptome, precum roșeață, durere, secreții sau modificări ale vederii.
În cazuri rare, o formă mai severă și persistentă, numită blepharospasm esențial benign, afectează ambii ochi simultan, cu spasme faciale necontrolate - o afecțiune neurologică propriu-zisă, care implică, potrivit UCLA Health, probleme la nivelul ganglionilor bazali (o regiune a creierului implicată în controlul mișcării) și poate avea, la unii pacienți, o componentă genetică. Spre deosebire de miokimia obișnuită, această formă necesită tratament medical specializat, uneori chiar injecții cu toxină botulinică (Botox), folosite pentru a bloca temporar semnalele nervoase care ajung la mușchii pleoapei.
Citește și: Prima pastilă împotriva unei forme severe de psoriazis primește undă verde în UE
Zvâcnitul de pleoapă rămâne, în marea majoritate a cazurilor, un fenomen fără nicio semnificație medicală serioasă - corpul tău îți transmite, practic, un semnal clar că ai nevoie de mai mult somn, mai puțină cofeină sau o pauză de la stres. Doar atunci când fenomenul devine persistent, se răspândește la alte zone ale feței sau afectează vederea, merită o vizită la un specialist, pentru a exclude o cauză neurologică mai serioasă.
Citește pe Antena3.ro
