Inundaţiile au lovit din nou România, iar pagubele sunt imense după primele estimări făcute. Ca de fiecare dată când viiturile lovesc, şi asta înseamnă în ultimul timp cel puţin odată pe an, autorităţile încep să se agite. Empatizează cu cei loviţi de soartă, promit ajutoare în stânga şi drepta, fac strategii, ordonă verificarea digurilor pentru a se lua măsuri, dar în final lucrurile reintră în amorţire. În România sunt peste 2000 de baraje dar nimeni nu ştie câte dintre acestea îndeplinesc astăzi condiţiile de autorizare, după ce în 2016 nu mai puţin de 35% nu îndeplineau.
Administraţia Naţională Apele Române (ANAR), care funcţionează sub autoritatea Ministerului Apelor şi Pădurilor, este direct răspunzătoare de realizarea proiectelor care au ca scop prevenirea inundaţiilor. Oprirea acestor investiţii, chiar şi temporară, ar periclita vieţile a peste 1.500.000 persoane, ar afecta peste 50.000 de gospodării din circa 500 localităţi, inundaţiile ar distruge peste 1.000 km de infrastructură (drumuri, căi ferate, linii electrice şi telefonice, conducte magistrale etc), pentru 2,5 milioane de persoane nu s-ar mai putea asigura apa potabilă, ar implica costuri mari pentru relocarea populaţie afectată de inundaţii, iar peste 600 de obictive de patrimoniu ar fi puse în pericol. Vorbim despre pierderi evaluate la peste două miliarde de euro. Pe de altă parte, nici stagnarea lucrărilor nu este o soluţie, în condiţiile în care cheltuielile pentru conservarea lor s-ar ridica la 30% din valoarea lucrărilor. De necesitatea continuării proiectelor toată lumea este conştientă, dar nimeni nu pare preocupat de finalizarea lor cât mai rapid.
ANAR merge pe excedent financiar
Pentru acest an, ANAR programate investiții cu finanțare integrală sau parțială de la bugetul de stat de 67,5 milioane de lei pentru 164 obiective, iar cu finanțare integrală sau parțială din surse proprii alte 380,886 milioane de lei pentru 98 obiective de investiții. În schimb, compania a reuşit cam în fiecare an să termine pe excedent. În 2014 excedentul a fost de 359 milioane de lei, în 2015 de 310 milioane de lei, iar în 2017 de 182 milioane de lei. În 2016 a înregistrat un deficit de 42 milioane de lei.
Proiecte multe, realizări puţine
La cum se aplică strategia de luptă împotriva inundaţiilor, mai avem de aşteptat zeci de ani până când am putea să spunem că suntem pregătiţi. Anul trecut, la Ministerul Apelor şi Pădurilor programul de investiţii a fost de 215,19 milioane de lei, dar realizările au fost de numai 155,95 milioane de lei. În acest an ANAR are în derulare peste 250 de proiecte de investiţii, dar realizările vor fi puţine. Va finaliza lucrările de consolidare a 82,69 km de mal, 36,49 de diguri, amenajări de albie pe o lungime de 66,26 km, 1.235 km de zid de sprijin, 104 km de îndiguiri şi vor fi puse în siguranţă două baraje.
Ce nu ştie ministrul de Interne
Aflate zile trecute în zonele sinistrate ministrul de Interne Carmen Dan anunţa că se intenţionează realizarea unei strategii împotriva inundaţiilor. Ceea ce nu a aflat ministrul este că România are o astfel de strategie încă din 2010. În perioada 2010-2013, s-au elaborat 11 hărţi de hazard, care ar trebui să ofere informaţii punctuale despre zonele inundabile. Specialiştii au identificat 357 de zone cu risc semnificativ de inundaţii pe care le ţin sub monitorizare, fiind identificate şi prioritizate circa 2.600 de măsuri, care trebuie realizate în perioada 2016-2021. Costurile pentru aplicarea lor au fost evaluate la 17,46 miliarde de euro. Până la transpunerea în practică a acestor planuri, rămâne deocamdată să contabilizăm pagubele. Avem şi o lege pentru siguranţa digurilor (Legea 259/2010 republicată), dar şi o comisie specială pentru siguranţa lor (Comisia Naţională pentru Siguranţa Digurilor-CONSIDIG), chiar şi un registru al digurilor. Legea 259/2010 a fost republicată în 2014, dar normele ei de aplicare au apărut abia în 2016, iar inundaţiile din aceste zile au arătat, încă odată, că sunt multe diguri la care nu s-au mai făcut lucrările de consolidare de ani de zile.
4 miliarde de euro este valoarea estimată a pugubele provocate de inundaţii în România după anul 2004.
Legea asigurării obligatorie a locuinţelor trebuie schimbată
Acum Guvernul va începe să ofere ajutoare celor afectaţi, inclusive pentru construcţia caselor luate de apă sau pentru reconstrucţia celor afectate. În mod normal, acesta ar fi rolul companiilor de asigurări, dar la noi proprietarii nu se înghesui să le facă, nici măcar pe cele obligatorii. “Cred ca problema gradului redus de asigurare a locuinţelor are mai multe cauze. Avem pe de o parte o problemă de educaţie financiară a cetăţenilor României care nu înteleg utilitatea şi necesitatea unui astfel de produs, şi avem, pe de alta parte, o problemă a agenţilor de asigurare care nu explică clar şi detaliat asiguraţilor în ce condiţii vor fi despăgubiţi în caz de daună. De asemenea, situaţiile în care unele societăţi de asigurare refuză să asigure bunuri care sunt supuse unei risc crescut, de exemplu imobilele cu risc seismic peste grad 1, imobile situate în zone cu risc de inundaţie etc, ar trebui să dispară din piaţa de asigurări. La fel cum în cazul altui produs obligatoriu, respectiv, poliţa RCA, un autovehicul poate fi asigurat RCA indiferent de starea tehnică a acestuia, inclusiv în situaţia în care nu are ITP valabil, la fel în cazul asigurării obligatorii de locuinţe, asigurătorii ar trebui să preia şi imobilele unde exista un risc asigurat mai pronunţat. Va trebui ca în viitorul apropiat să identificăm soluţii pentru modificarea legii privind asigurarea obligatorie a locuinţei, astfel încât această lege să corespundă nevoilor cetăţenilor, ne-a declarat Ovidiu Wlassopol, prim-vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară.