Jurnalul.ro Special Lovitură grea pentru baronii sindicali – Preluarea patrimoniului UGSR, ilegală

Lovitură grea pentru baronii sindicali – Preluarea patrimoniului UGSR, ilegală

de Adrian Stoica    |   

După mai bine de 30 de ani de la preluarea ilegală a patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) de către confederații sindicale înființate imediat după 1990, justiția a luat o primă decizie pentru a repune lucrurile pe făgașul adevărului.

 Judecătoria Sectorului 1 din București a decis desființarea documentului de predare-primire a imensului patrimoniu sindical constituit începând cu anul 1906 din cotizațiile sindicaliștilor, declarându-l fals. Anularea acestui document are ca efect reîntoarcerea imensei averi sindicale la UGSR, organizație care nu s-a desființat legal niciodată. Ea și-a continuat activitatea prin Confederația Generală a Muncii - Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR), organizație care a fost declarată de instanță continuatoarea și moștenitoarea de drept a UGSR. 

Conform deciziei judecătorești date în dosarul instrumentat de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus „desființarea înscrisului fals reprezentat de Procesul-verbal din data de 04.07.1990 aparent semnat de Călinescu Ștefan, în calitate de reprezentant al CNPOSLR”. Acesta a fost documentul care a pus baza trecerii frauduloase a patrimoniului sindical din proprietatea UGSR în cea a confederațiilor nou apărute. Decizia Judecătoriei Sectorului 1 din București spune, de fapt, că patrimoniul UGSR a fost înstrăinat şi administrat fraudulos de către persoane fizice şi juridice care nu aveau nicio calitate legală.

 

Împroprietărirea, făcută cu documente false

Împărţirea patrimoniului UGSR între confederațiile sindicale a avut la bază un proces-verbal încheiat la data de 4.07.1990, prin falsificarea semnăturii preşedintelui de la acea dată al Comitetului Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR) şi, ulterior, a documentului intitulat „Tranzacţie Generală”, încheiat la data de 7.11.1991, dar care are la bază procesul-verbal falsificat. Documentul intitulat „Tranzacţie Generală”, care este un act subsecvent unui document falsificat, a vizat „partajarea şi obţinerea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului Comitet Central al UGSR”, deşi acesta nu avea patrimoniu, el fiind doar o structură de conducere, fără personalitate juridică. Mai departe, acest document fals („Tranzacţie Generală”) a fost folosit de preşedinţii CNSLR Frăţia - Victor Ciorbea, CNS Cartel ALFA - Bogdan Hossu şi CSI Frăţia - Miron Mitrea la constituirea şi înmatricularea societăţii SIND România, care a preluat abuziv baza turistică a UGSR. 

 

Casele de Cultură ale UGSR, un furt de manual

Același lucru s-a întâmplat și cu casele de cultură ale sindicatelor. Au fost preluate fraudulos de confederațiile sindicale amintite după care s-a constituit Asociația Națională Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România. Practic, în spatele acestei asociații stau aceleaşi sindicate care au devalizat patrimoniul UGSR. Astăzi multe dintre aceste clădiri se află într-o stare deplorabilă, unele au fost înstrăinate, deşi legea sindicatelor interzice în mod expres înstrăinarea patrimoniului, iar altele au fost preluate, tot ilegal, de către primării. Așa au dispărut din patrimoniul UGSR casele de cultură din Târgu Jiu, Suceava, Rovinari, Orșova, Baia Mare, Focșani etc.

Desființarea procesului verbal de predare-primire din iulie 1990 poate duce în cele din urmă la desființarea societății turistice SIND România, o societate al cărei capital la înregistrare a fost chiar patrimoniul UGSR. Asta înseamnă foarte multă răspundere penală pentru cei care au condus-o și o conduc, dacă ne gândim la modul în care au fost gestionate hotelurile preluate, la cheltuirea banilor obținuți și la împărțirea dividendelor către confederațiile sindicale ai căror reprezentanți sunt în Consiliul de Administrație și în Adunarea Generală a Acționarilor. Același lucru este valabil și pentru Asociația Națională a Caselor de Cultură, patrimoniul acestei fiind, de fapt, patrimoniul UGSR.

 

Dragoș Frumosu, președintele CGM-UGSR


 

Cum justifică liderii de sindicat îmbogățirea

 

Explicațiile oferite de liderii de sindicat în fața procurorilor constănțeni în cursul instrumentării dosarului pentru a justifica preluarea patrimoniului UGSR sunt care mai de care mai fanteziste. De exemplu, Victor Ciorbea a declarat: „Pe data de 25.12.1989 am ascultat un comunicat de presă prin care la TVR se anunţa că UGSR, ca structură sindicală, s-a dizolvat”. El a recunoscut că nu exista nicio prevedere legală care să-i permită preluarea averii UGSR, în afara articolului 26 din Statutul CNSLR, confederaţie sindicală pe care o conducea la acea vreme, și prin care organizația se autodeclara moștenitoarea patrimoniului. Chiar dacă nu exista niciun act legal de desființare, pentru Victor Ciorbea UGSR încetase să mai existe după 1989. „Consider că UGSR a încetat să existe datorită pierderii celor trei calităţi/elemente constitutive: scopul - a devenit contrar unei ordini democratice (…) - nu mai exista o structură de conducere, întrucât preşedintele UGSR, care era şi ministrul Muncii, şi în CPEx, a fost arestat (...); al treilea element, respectiv patrimoniul - pe o cerere (…) rezoluţionată de primul-ministru Petre Roman, se scria că până la organizarea unui congres al sindicatelor se amână orice discuţie despre patrimoniu”. Problema este că acel congres nu a mai avut loc niciodată, iar împărţirea patrimoniului între CNSLR, CNS Cartel ALFA şi CSI Frăţia s-a făcut în baza procesului-verbal încheiat la data de 4.07.1990, pe care acum decizia Judecătoriei Sectorului 1 îl declară fals, deci nul de drept. Un alt personaj implicat în preluarea patrimoniului este Bogdan Hossu. De-a lungul anilor, el a recunoscut în diverse înscrisuri că actualele confederaţii sindicale nu sunt proprietarele patrimoniului UGSR, ele putând fi considerate, cel mult, administratori. Fost preşedinte al CSI Frăţia, Miron Mitrea, o altă persoană implicată în preluarea patrimoniului, și-a motivat în fața procurorilor acţiunile invocând lipsa culturii juridice. „(...) fac precizarea că eu sunt inginer şi nu cunosc amănunte juridice, astfel că am fost convins că semnez în deplină legalitate”, a declarat, sub jurământ, acesta. Mai mult, el îl indică pe Victor Ciorbea ca iniţiatorul acestui demers. Pentru Dumitru Costin, liderul BNS, lucrurile par mai simple. Nu ştie cum s-a preluat această avere, nu ştie cum s-a împărţit, dar nu i s-a părut deloc ilegal să beneficieze din plin de ea. „Aportul în numerar şi natură al BNS la constituirea societăţii SC SIND România SRL este dat de părţile sociale care mi-au fost cesionate de ceilalţi deţinători, adică în anul 1998, de către CNSLR Frăţia/Marius Petcu şi Cartel ALFA/Bogdan Hossu”, a declarat acesta referitor la felul în care BNS a devenit acţionar în societatea de turism. Și cum calul de dar nu se caută la dinți, Dumitru Costin nu a pus întrebări. Nici Iacob Baciu, preşedintele CSDR, nu ştie prea multe despre preluarea averii sindicatelor, deşi este unul dintre marii beneficiari ai afacerii. În ceea ce priveşte semnarea în fals a procesului verbal de predare-primire care a stat la baza împărţirii patrimoniului, Iacob Baciu are vagi bănuieli că acest fapt este adevărat, dar a precizat că a citit despre acest lucru doar în rezoluţiile DNA. 

 

Pentru șeful de la SIND România, preluarea a fost corectă

 

În faţa procurorului a ajuns și șeful companiei de turism a sindicatelor, SIND România, Adrian Boaje (nepotul lui Minică Boaje, unul dintre cei care au participat la împărţirea averii UGSR). El a recunoscut că nu are cunoştinţă de existenţa vreunui document de desfiinţare expresă a UGSR, dar susține că preluarea patrimoniului s-a făcut perfect legal. „Consider că CNSLR este succesorul universal prin absorbţie al UGSR şi că în această calitate, conform art. 26 din statut, odată cu recunoaşterea personalităţii juridice de către instanţă a putut prelua în integralitate patrimoniul acesteia”, declara Adrian Boaje în faţa procurorilor. El trece însă sub tăcere că unchiul său, Minică Boaje, este unul dintre cei care au instigat la falsificarea procesului verbal din 4 iulie 1990 din poziţia sa de vicepreşedinte al CNSLR, mai ales că o perioadă au lucrat împreună în SIND România. Minică Boaje, în calitatea sa de director general, şi-a angajat nepotul pe postul de jurist, iar ulterior i-a predat şi conducerea societăţii de turism

 

O scurtă prezentare a unui jaf național

 

La începutul anului 1990, patrimoniul UGSR era imens. Vorbim despre o avere imobiliară constituită din sute de hoteluri și vile, case de cultură, dar și foarte mulți bani în conturile mișcării. Concret, zestrea sindicală era compusă din:

- 4,7 miliarde de lei vechi (echivalentul a 300 de milioane de dolari la acea dată) şi 2,8 milioane de dolari  în conturi;

- 25.000 de locuri de cazare în 17 staţiuni (multe hoteluri sunt distruse astăzi);

- 21.000 de imobile;

- 55 de case de cultură (multe dintre ele sunt distruse astăzi, alte sunt înstrăinate);

- 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament (multe dintre ele ajunse ruine, în lipsa investițiilor)

- peste 400 de apartamente şi garaje (s-au vândut imediat la prețuri de nimic către noii baroni ai sindicatelor și apropiați ai acestora)

- sute de baze sportive;

- un vapor (a dispărut fără urmă).

 

Instanțele resping pe bandă rulantă documentele inventate

 

În ultimii ani, documentele cu ajutorul cărora CNS „Cartel Alfa”, CSDR, BNS și CNSLR-Frăția au păcălit de nenumărate ori instanțele de judecată, susținând că sunt proprietarii de drept ai patrimoniului UGSR, au început să fie respinse de judecători. Așa este și cazul celebrei Tabere Năvodari, unde managementul sindical a lăsat urme grele. De exemplu, prin Sentinţa civilă nr. 121/10.03.2020 a Judecătoriei Babadag (menținută ulterior și de Tribunalul Tulcea) care, referindu-se la SIND România, a reținut că „reclamanta pretinde constant existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra unui număr de 298 imobile (case de vacanţă) aferente Complexului Tabăra Năvodari, însă nu susţine această afirmaţie cu înscrisuri privind naşterea acestor drepturi în mod legal şi valabil şi nici cu dovezi ale intabulării acestor drepturi în registrele de carte funciară”. Judecătorii au mai reţinut că la baza alegaţiilor reclamantei SIND România „stă afirmaţia conform căreia reclamanta ar fi continuatoarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) entitate despre care pretinde că ar fi dispărut”. Mai exact, arată instanţa în sentinţa sa, SIND România pretinde a fi deţinătoarea bunurilor UGSR, urmare a preluării acestora de la CNSLR-Frăţia, dar din înscrisurile identificate rezultă că CNSLR-Frăţia se revendică „continuatoarea”, în condiţiile în care SIND România SRL este doar o societate comercială înfiinţată de CNSLR-Frăţia împreună cu alte organizaţii sindicale. Mai mult, nici CNSLR-Frăţia nu deţine un titlu care să-i ateste dreptul de proprietate asupra patrimoniului UGSR şi, implicit, asupra taberei Năvodari. Totodată, Judecătoria Babadag mai reținea: „În realitate, UGSR nu şi-a încetat niciodată existenţa legală, activând în continuare sub denumirea Confederaţia Generală a Muncii - CGM, astfel cum reiese din modificările aduse actelor sale constitutive, consemnate prin Sentinţa civilă nr. 1450/2505.2016, dată în Dosarul nr. 861/93/2016 de pe rolul Tribunalului Ilfov”.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri