Jurnalul vă oferă o carte memorabilă: ”Iarba Vântului”, al doilea volum al "Trilogiei Ţărănești", de Dinu Săraru.
Scrisă la aproape 20 de ani distanță de primul volum, cartea înfățișează viața zbuciumată a țăranului român, iar narațiunea este complexă, deseori condimentată cu anecdote savuroase și întâmplări adevărate. ”Iarba vântului” continuă trilogia începută cu ”Niște țărani” (1974), roman considerat de unii critici drept memorabil.
Iată cum descrie autorul Dinu Săraru volumul Iarba vântului: ”Năiță Lucean a murit, sunt zece ani de atunci, a murit și Gică Bărăitaru și Niculae al Getii, a murit și colegul meu Milică Clipici („Am plecat, Domle Dinu, să nu mai omor pământul degeaba, fiindcă la pământ s-a termenat, nu mai avem ce cauta, l-a luat, salut, alt serviciu, și am colindat trei județe ca să ajung la o pensie și, uite acum, nu o pot mânca de boală, am ajuns să trec drumul dupa trei rate și ostenesc”), a murit și mătușa mea Gena lui Ionel. Ce scriu eu, acum, în Iarba vântului, e povestea acestei „străinătăți” - cum zicea Năiță Lucean. „Mă duc pe luncă, unde mai avem o bucată, și n-am putut pune temelie și mă uit la pământ ca la o străinătate”.
Toata povestea din Iarba vântului se petrece în trei zile de vipie la Cornu Caprei și aș vrea să cuprind toată tragedia acestui cuvânt, „străinătate”, așa cum s-a reverberat ea în conștiința țăranilor mei de la Slătioara, care au ajuns să nu mai iubească pământul și să se uite la el „ca străinii, la alt străin”, și să arăt cum s-a sfârșit o credință care a ținut o țară, mii de ani, cum ar fi ținut un creștin o candelă aprinsă. „Am pierdut pământul, am pierdut și credința” - zicea Năiță Lucean - asta să scrii dumneata.
Iata și chinul acestei povești numită Iarba vântului”.
Nu ratați începând de astăzi cartea ”Iarba Vântului”, oferită de Jurnalulși Editura Hoffman la preţul special de 25 de lei!