Mai multe studii științifice au demonstrat că există, la nivel molecular şi celular, un „dialog” între ţesutul osos şi cel gras, care ne poate ajuta să înțelegem dezvoltarea anumitor patologii, precum osteoporoza. Dr. David Della Morte Canosci deschise șirul explicațiilor: „Vreme de mulţi ani s-a considerat că persoanele cu risc de fracturi ar fi femeile slabe, întrucât se credea că un indice al masei corporale mai mic ar creşte riscul de osteoporoză, în timp ce o greutate corporală mai mare ar furniza o protecţie împotriva fracturilor. În schimb, în ultimii ani s-a demonstrat că persoanele obeze au un risc de a suferi fracturi mai mare decât cele care nu sunt obeze”.
Dialogul grăsime-os-mușchi
Lămuriri concrete: „Faptul că multe persoane obeze au o densitate minerală osoasă (DMO) mai mare a fost justificat prin existenţa unei greutăţi corporale mai mari şi a unei mase slabe mai mari, care ar stimula construirea ţesutului osos de către osteoblaste și ar reduce în același timp acţiunea de distrugere osoasă de către osteoclaste. Este vorba, de fapt, despre un dialog grăsime-os-mușchi. Dimpotrivă, la persoanele slabe, osteoblastele tind să moară prin apoptoză. Totuși ceea ce stimulează creșterea oaselor este masa slabă mai mult decât cea grasă. O creștere a masei slabe favorizează atât o creştere a densităţii minerale osoase, cât şi o îmbunătățire a geometriei și modelării osoase a membrelor superioare și, mai ales, inferioare. În cazul obezilor, creșterea densității minerale osoase ar fi deci de atribuit faptului că la ei este mai mare atât masa grasă, cât şi masa slabă”.
Interferențe
Nu în ultimul rând: „În schimb, obezitatea sarcopenică (cea care presupune puțină masă slabă și multă masă grasă) provoacă osteoporoza. În sine, aşadar, obezitatea nu ar fi un factor de protecţie, ci, în funcţie de cantitatea de masă grasă, ar constitui un factor care modifică metabolismul osos. Şi, într-adevăr, studii recente au demonstrat că o creştere a ţesutului adipos abdominal ar putea fi un factor de risc în osteoporoză. Adipozitatea produce molecule, adipokinele, a căror creştere excesivă determină o stare de inflamaţie care duce la complicaţii cardiovasculare, rezistenţă la insulină sau diabet zaharat, dar şi la pierdere osoasă. Tot aşa cum se pare că asupra oaselor acţionează şi un alt hormon produs de stratul adipos, şi anume leptina”.
O creștere a masei slabe favorizează atât o creştere a densităţii minerale osoase, cât şi o îmbunătățire a geometriei și modelării osoase a membrelor superioare și, mai ales, inferioare. - Dr. David Della Morte Canosci
Adipozitatea produce molecule, adipokinele, a căror creştere excesivă determină o stare de inflamaţie care duce la complicaţii cardiovasculare, rezistenţă la insulină sau diabet zaharat, dar şi la pierdere osoasă. - Dr. David Della Morte Canosci