În Oltenia-de-sub-Munte, în Vâlcea, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, am făcut într-o zi popas ca să mă închin la icoane și să mai adun niscaiva rețete pe care să vi le dăruiesc. Rețete mănăstirești, în Postul cel Mare al Paștilor.
Când am intrat în mănăstire, părea să nu am prea mult noroc în demersul meu de a afla rețete și tradiții locale, căci maica stareță nu era dispusă pentru interviuri, câtă vreme nu avea dezlegare de la ierarhul locului. Dar, ca oaspete ce mă aflam, am fost omenită cu ceva bucate și, pentru bună digestie, mi s-a dat și-un păhăruț cu lichior digestiv.
“Să-l beți cu înghițituri mici”, avea să îmi spună stareța Mănăstirii Dintr-un Lemn, că ăsta nu-i lichior de băut, ci leac pentru stomac, dar și pentru plămâni”.
La mănăstirea vâlceană, ca peste tot prin satele din jur, nucul e împărat. Iar la vremea asta din an nu-i gospodină care să nu facă dulceață de nuci verzi. însă lichiorul, așa cum se face la mănăstire, nu știe toată lumea să-l pregătească. Are dichisul lui. Greu mi-a fost să o conving pe măicuță că secretul rețetei e în siguranță la mine – n-o să-l știm decât eu și... dumneavoastră............................