Peste 1,2 miliarde de oameni din întreaga lume suferă de migrene. Această afecțiune neurologică este a doua cea mai răspândită cauză de dizabilitate la nivel mondial. Cu toate acestea, în pofida apariției sale frecvente și a efectelor debilitante, migrena rămâne în mare parte un mister.
Există multe întrebări fără răspuns despre ce este de fapt migrena, ce o provoacă și ce se poate face pentru a o trata.
„Aș spune că este probabil printre cele mai puțin înțelese tulburări neurologice sau tulburări în general”, spune Gregory Dussor, pfofesor la catedra de științe comportamentale și ale creierului la Universitatea din Texas, Dallas, SUA.
Cercetătorii încep să descopere ce provoacă migrena ia rrecent au putut vedea cum se desfășoară una în timp real, sub formă de semnale electrice în creierul pacientului. Prin efectuarea de studii asupra genelor, vaselor de sânge și cocktailului molecular care se învârte în mintea pacienților, oamenii de știință se apropie de înțelegerea motivului pentru care apare migrena, cum poate fi tratată și de ce. Departe de a fi o durere de cap enervantă, este o experiență cronică, care afectează întregul corp.
De ce este greu să studiezi migrena
Începând cu secolele XVIII-XIX, migrena era de obicei considerată un capriciu feminin, de care sufereau doar femeile inteligente și frumoase. Deși trei sferturi dintre pacienții cu migrenă sunt femei, această stigmatizare veche de secole a frânat cercetarea asupra migrenei și a fost subfinanțată.
„Oamenii o considerau o formă de isterie”, spune Teshamae Monteith, șefa diviziei de dureri de cap de la Sistemul de Sănătate al Universității din Miami, din SUA. Chiar și astăzi, foarte puține universități au centre solide de cercetare a migrenei, iar investițiile în această afecțiune sunt mici în comparație cu alte probleme neurologice.
Limbajul migrenei
Experții nu mai folosesc termenul „migrenă” – ca și cum durerile de cap ar fi afecțiunea. În schimb, acum îndeamnă pe toată lumea să folosească termenul de tulburare migrenoasă și să se refere la „atacuri de migrenă” ca la o acutizare a afecțiunii subiacente, care se prezintă cu o varietate de simptome, inclusiv dureri de cap. Migrena episodică este atunci când un pacient are mai puțin de 15 dureri de cap pe lună. Migrena cronică este atunci când are mai multe.
Totuși, povara psihologică, fizică și economică a migrenei este foarte reală. Deși migrena este cea mai frecventă în cei mai productivi ani de viață ai unei persoane, între mijlocul anilor 20 și 50, persoanele cu migrenă sunt mai predispuse să fie nevoite să lipsească de la muncă, să-și piardă locul de muncă și să se pensioneze anticipat. Datele din Marea Britanie sugerează că o persoană de 44 de ani cu migrene costă guvernul cu 19.823 de lire sterline în plus în fiecare an, comparativ cu o persoană care nu suferă de migrene, ceea ce înseamnă că migrena costă 12 miliarde de lire sterline pentru economia publică în fiecare an.
Simptomele migrenei
Una dintre provocările studierii migrenei este cât de variate pot fi simptomele.
Migrenele pot fi un element esențial al menstruației pentru unele femei. Durerea poate fi doar pe o parte a capului și se agravează cu mișcarrea. Este precedată de o sensibilitate puternică la miros și uneori umărul și brațul stâng se simt înghețate.
De asemenea, unii pacienți prezintă simptome precum greață și vărsături, vertij, dureri de stomac și sensibilitate crescută la lumină și sunete.
Mai mult de jumătate dintre pacienți experimentează oboseală extremă, în timp ce unii au pofte alimentare specifice. Alții se trezesc căscând excesiv în fazele incipiente. Aproximativ 25% dintre pacienți prezintă aure, viziuni cu străluciri luminoase zimțate sau imagini estompate, precum scurgerile de lumină ale unei camere de filmat.
„Întregul atac de migrenă este un lucru foarte complicat”, spune Dussor. „Nu este vorba doar de durere. Este o serie întreagă de evenimente care se întâmplă cu mult înainte ca durerea de cap să înceapă.”
Alți pacienți indică faptul că ciocolata, brânza maturată, cafeaua sau vinul alb le provoacă migrene. Stresul pare a fi strâns legat de migrene pentru majoritatea pacienților și, interesant, la fel este și eliberarea de stres - de aceea atacurile de weekend sunt frecvente.
Declanșatori versus simptome
În timp ce oamenii de știință care studiază migrenele au fost mult timp nedumeriți de gama vastă de factori declanșatori, acum un număr tot mai mare de cercetări sugerează că mulți dintre aceștia ar putea fi doar manifestări ale unor simptome timpurii.
Un pacient ar putea, de fapt, să caute în mod subconștient anumite alimente în acele stadii foarte timpurii ale unui atac - ciocolată sau brânză, de exemplu. Aceasta înseamnă că este ușor să asociezi consumul acelui aliment ca un declanșator al atacului, dar atacul ar putea fi deja început, spune Debbie Hay, profesor de farmacologie și toxicologie la Universitatea din Otago din Dunedin, Noua Zeelandă.
Și parfumurile pot declanșa migrenele. „Ce se întâmplă dacă, în timpul fazei premonitorii a unui atac, ești sensibil la miros, observi mirosuri pe care în mod normal nu le-ai observa?”, se întreabă Peter Goadsby, profesor de neurologie la King's College London, în Marea Britanie.
El a analizat scanările cerebrale ale pacienților cu migrene care simt că lumina le declanșează atacul și i-a comparat cu pacienții care nu tind să dea vina pe lumină pentru apariția durerii. Doar primii au prezentat hiperactivitate în partea creierului responsabilă de vedere chiar înainte de migrene, ceea ce sugerează că, în acel moment, erau pregătiți biologic să fie mai sensibili la lumină decât omologii lor. „Fără îndoială, se întâmplă ceva biologic”, spune Goadsby.
Dar căutarea mecanismului biologic responsabil a fost una lungă.
Originea genetică a migrenei
Studiile efectuate pe gemeni arată că există o componentă genetică puternică și că, dacă părinții sau bunicii tăi au avut migrenă, este statistic probabil să s moștenească. Genele moștenite par să joace un rol la aproximativ 30-60% dintre persoanele care suferă de migrene, alți factori externi cumulativi, cum ar fi istoricul vieții, mediul și comportamentul, explicând restul, spune Dale Nyholt, genetician la Universitatea de Tehnologie din Queensland, Australia.
El examinează mii de oameni pentru a găsi exact genele care funcționează dezordonat, dar căutarea a fost „mai complexă decât speram în mod ideal”, spune acesta. În 2022, a analizat genele a 100.000 de pacienți cu migrene, comparându-le cu cele a 770.000 de persoane care nu au migrene.
El a identificat 123 de „fragmente de risc” – mici diferențe în codul ADN-ului oamenilor – care erau asociate cu migrena. Acum efectuează un alt test cu 300.000 de pacienți cu migrene, în speranța de a găsi mai multe. El estimează că „probabil există mii”.
Analiza lui Nyholt a dezvăluit deja că unii dintre markerii genetici implicați în migrene par a fi strâns corelați cu depresia și diabetul, precum și cu dimensiunea diferitelor structuri din creier. El suspectează că există o „constelație” de moduri în care aceleași grupuri de gene pot apărea ca afecțiuni diferite în lumea reală datorită modului în care afectează creierul. (Totuși, echipa nu a reușit încă să identifice niciuna dintre genele specifice implicate într-un mod util pentru fabricarea de medicamente.)
Sânge vesus creier
Din cauza naturii pulsatile a durerilor de cap ale multor oameni, unul dintre suspecții predominanți pentru atacurile de migrenă erau vasele de sânge care duceau în deschiderea creierului și provocau un val de sânge. Dar oamenii de știință nu au putut să găsească în mod concludent o corelație între fluxul sanguin și debutul migrenei. „Pur și simplu nu poate fi atât de simplu ca «vasul de sânge face X»”, spune Dussor. „Poți să dai fiecărui om de pe pământ un medicament care va provoca dilatarea vaselor de sânge și nu toată lumea va avea o migrenă.”
Asta nu înseamnă că vasele de sânge nu au nicio legătură cu migrena. Un test genetic al originii migrenei sunt genele care ajută la reglarea venelor. Vasele de sânge se dilată anormal în timpul atacurilor și pot fi de fapt dezumflate cu medicamente pentru a ajuta la ameliorarea durerii migrenoase. Așadar, deși sunt cu siguranță implicate într-un atac de migrenă, este posibil să nu fie cauza. Efectele lor asupra migrenei ar putea fi din cauza altor factori ascunși, cum ar fi o eliberare anormală de molecule ce cauzează durere în pereții venelor sau alte semnale trimise de la vene la creier. Sau dilatarea lor ar putea fi pur și simplu un simptom al migrenei, mai degrabă decât o cauză.
„Migrena se află la interfața dintre ceea ce oamenii numesc neurologie și psihiatrie”, spune Goadsby. Oamenii de știință din școala sa de gândire găsesc corelații între migrene și afecțiuni precum convulsiile, epilepsia sau accidentul vascular cerebral. „Provocarea cu toate lucrurile care implică cu adevărat sistemul nervos central este de a descompune părțile acestuia”, spune Goadsby, de la elementele constitutive celulare ale creierului, structura sa și modul în care electricitatea circulă prin neuroni.
Producerea undelor cerebrale
Principala teorie pentru oamenii de știință care analizează rolul creierului în migrene este că un atac este o undă electrică lentă, anormală, care se răspândește prin cortexul creierului, cunoscută sub numele de depresie corticală răspândită. Această undă suprimă activitatea creierului și provoacă activarea nervilor dureroși din apropiere, declanșând alarma și inflamația. Unda de depresie corticală răspândită „elimină tot felul de molecule rele în creier”, spune Michael Moskowitz, profesor de neurologie la Harvard Medical School din Cambridge, Massachusetts, SUA.
Dar de ce începe această undă neregulată? Și unde se răspândește? Și cum duce această undă electrică la atât de multe simptome? Acest lucru este încă greu de identificat. În martie 2025, oamenii de știință au surprins unda în timp real, atunci când monitorizau creierul unei paciente în vârstă de 32 de ani, în pregătirea pentru o intervenție chirurgicală. Unda a fost detectată prin 95 de electrozi. S-a răspândit din cortexul vizual - ceea ce explică de ce unii oameni au sensibilitate la lumină și viziuni ale aurei, spune Moskowitz - și apoi timp de încă 80 de minute în tot creierul.
Variația naturii undei ajută la explicarea motivului pentru care unii oameni au doar o aură, alții au o aură înainte de o durere de cap și există persoane care au o durere de cap înainte de aură, spune Moskowitz, depinde de tiparele undei. Dar depresia corticală răspândită explică totuși alte simptome neurologice care apar în timpul unui atac de migrenă, cum ar fi oboseala, căscatul, ceața mentală și pofta pentru anumite tipuri de alimente.
Un alt studiu care a implicat un singur pacient a sugerat, de asemenea, că o mică regiune din interiorul creierului, numită hipotalamus, este activată în mod ciudat cu o zi înainte de un atac de migrenă. Hipotalamusul este implicat în răspunsurile la stres și în ciclul somn-veghe, care sunt factori declanșatori comuni ai migrenei. Dar sunt necesare studii mai ample pentru a înțelege rolul său.
Cu toate acestea, este esențial să se știe că nici cortexul vizual, nici hipotalamusul nu sunt locul unde apare durerea migrenoasă. Durerea de cap este resimțită în fibrele nervoase ale meningelui – membrana externă groasă, gelatinoasă, cu trei straturi a creierului – și printr-un fascicul nervos gros numit ganglionii trigemeni, care conectează meningele la stimulii de la față, scalp și ochi. De aceea se simte atacul de migrenă în spatele orbitei și până la maxilar.
Așadar, unii oameni de știință cred că acest sac lipicios din jurul creierului ar putea deține cheia înțelegerii migrenelor.
Rolul meningelui
Meningele sunt inundate de celule imune a căror sarcină este de a proteja creierul, iar atunci când sunt excitate, moleculele pe care le eliberează pot declanșa inflamație, care poate afecta neuronii de cealaltă parte a meningelui. Dussor și alții propun ipoteza că un răspuns hiperactiv al acestor celule imune ar putea declanșa migrena. Acest lucru ar putea explica de ce atacurile de migrenă par a fi statistic mai frecvente la persoanele cu rinită alergică și febră de fân și, anecdotic, mai prevalente în timpul sezonului alergiilor, întrucât alergenii, precum polenul, ar putea declanșa aceste celule imune.
Există și alte semne că meningele ar putea fi legătura vitală dintre factorii declanșatori din mediu și ceea ce se întâmplă apoi în creier. De-a lungul acestei membrane sunt amplasate structuri capabile să detecteze modificări ale acidității - care ar putea fi cauzate de fluctuații fiziologice, inflamații care înconjoară creierul sau o undă electrică neclară care suprimă activitatea creierului. Când detectează că meningele devine mai acid, trimit semnale electrice pentru a activa fibrele dureroase implicate în atacurile de migrenă.
Alte părți ale meningelei reacționează la căldură și frig într-un mod similar. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care unii pacienți își ameliorează durerile de cap cu comprese cu gheață sau perne calde.
Hormonii
Fluctuațiile hormonale sunt adesea văzute ca fiind vinovate. Multe paciente raportează atacuri de migrenă la începutul ciclului menstrual, iar cercetările au arătat că o familie de molecule, cunoscute sub numele de prostaglandin,e poate avea un efect dramatic asupra dilatării vaselor de sânge din creier.
Cocktailul de molecule pentru migrene
Toți acești factori variați acționează probabil într-un mod interconectat. „Cred că, în cele din urmă, poate exista un numitor comun, dar există mai multe căi spre migrenă”, spune Amynah Pradhan, directoarea Centrului de Farmacologie Clinică de la Universitatea Washington din St. Louis, SUA. „Poate chiar mai mult decât atât, cred că la un singur individ. Există mai multe modalități de a avea migrenă, și toată lumea are un cocktail de lucruri.”
Totuși, căutarea unui bioindicator molecular standard, obiectiv, care să arate ce face ca un creier să fie predispus la migrene nu s-a încheiat, iar una dintre cele mai semnificative descoperiri din ultimii ani a venit din căutarea unei astfel de molecule. Cercetătorii au identificat niveluri neobișnuit de ridicate ale unui tip de neuromodulator, numit peptide, legate de gena calcitoninei sau CGRP. Aceste proteine mici acționează ca niște întrerupătoare regulatoare pentru a crește sau reduce activitatea și sensibilitatea neuronilor. În timpul unui atac de migrenă se pare că există niveluri mai ridicate ale acestora, dar par să fie mai mari și la persoanele care suferă de migrene chiar și atunci când nu au un atac, conform cercetărilor realizate de Goadsby și echipa sa.
Această descoperire a condus la apariția pe piață a unor noi medicamente care vizează CGRP-urile fie pentru a opri un atac din fașă, fie pentru a-l preveni, o descoperire farmaceutică care a ameliorat deja mulți pacienți, în moduri în care alte intervenții nu au reușit. Într-un studiu din octombrie 2025 care a analizat peste 570 de pacienți ce au primit CGRP timp de un an, 70% au obținut o reducere a migrenelor cu 75% a frecvenței atacurilor de migrenă, iar aproximativ 23% au scăpat complet de atacurile de migrenă.
„Ar fi minunat dacă am putea găsi un marker molecular pentru migrene, mai ales că începem tratamentele pentru pacienți și vrem să aflăm cine răspunde la tratament și cine nu”, spune Monteith.
Totuși, măsurătorile sanguine care găsesc creșteri ale CGRP reflectă în mare parte mecanismele periferice ale creierului, spune Pradhan. Nimeni nu știe cu adevărat de ce CGRP-urile apar atât de abundent în zona creierului în timpul atacului. Probabil că sunt încă doar mici fragmente dintr-un puzzle mare, mai ales că migrena este considerată din ce în ce mai mult o afecțiune cronică, asemănătoare unui spectru, care afectează întregul corp.
„Cred că există o mulțime de oportunități pentru ca oamenii să vină și să investigheze. Doar răzuim suprafața a ceea ce se întâmplă cu migrena”, spune Pradhan, notează bbc.com.