Parcurile de eoliene au nevoie de mii de angajaţi, care sunt foarte greu de găsit. Angajatorii oferă cursuri gratuite de formare profesională şi recalificare, pentru cei care vor să lucreze în sectorul energiei regenerabile, urmând să-şi recupereze investiţia prin păstrerea pe termen lung a noilor angajaţi. În acelaşi timp, de anul acesta există prima de relocare, oferită de guvern pentru cei care vor să se mute în altă localitate, pentru a avea un loc de muncă. Minerii care au rămas şomeri ar putea să lucreze tot în energie, dar nu în subteran, ci în parcurile de eoliene, dacă ar vrea să-şi schimbe domiciliul.
Pentru minerii care nu mai fac producţie în ultimii ani nu s-au găsit soluţii până acum, iar unele proiecte de reprofilare a lor au fost cel puţin hilare, precum cel prin care erau invitaţi să se apuce de tricotat şosete – proiect propus anul trecut de un ONG. În timp ce oamenii care nu mai au locuri de muncă în mine nu găsesc de lucru, în alte zone ale ţării sunt angajatori care caută muncitori în parcurile eoliene. Un astfel de parc, de capacitate mare, are nevoie de circa 300 de oameni, chiar dacă nu sunt angajaţi direct, ci la firmele contractate pentru funcţionarea turbinelor şi pentru mentenanţă. În ţară sunt peste 70 de parcuri de eoliene, iar o viitoare deblocare a investiţiilor, prin modificarea legislaţiei, ar putea să crească nevoia de angajaţi. “O firmă românească din Constanţa angajează şi caută oameni pentru care asigură şi cursurile de formare şi recalificare. Încercăm să clădim o industrie, un domeniu din care pot veni oameni din Energie. Pentru un singur parc de eoliene lucrează cel puţin 300 de oameni, la firme care asigură funcţionarea şi mentenanţa”, explică Mihai Necula, membru în consiliul director al Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană. Electricienii sunt primii care s-ar putea reprofila, dacă ar vrea să-şi schimbe domiciliul, însă toţi ar putea primi cursuri de recalificare, dacă ar vrea să schimbe domeniul de activitate.
Legislaţia a oprit investiţiile
Investiţiile în eoliene s-au blocat în 2013, după ce s-a modificat legislaţia, astfel încât proiectele nu au mai primit finanţare, însă repornirea investiţiilor ar putea aduce zeci de mii de locuri de muncă, în toată ţara. “Energia eoliană reprezintă 15% din totalul anual, la nivel naţional. Iarna trecută am furnizat 40% din necesarul de energie, în anumite perioade. S-au făcut paşi importanţi anul acesta, în martie, prin Ordonanţa de Urgenţă 24 care a eliminat expirarea certificatelor verzi şi stabileşte o cotă unică de achiziţii. Există mii de proiecte care aşteaptă un semn din partea legiuitorilor”, explică Adrian Borotea, vicepreşedintele operatorului CEZ România. În centrul ţării şi în nordul extrem nu se pot instala eoliene, fie pentru că nu este vânt suficient de puternic, fie pentru că sunt condiţii grele de acces, însă există această posibilitate în toate celelalte zone ale ţării.
S-au schimbat regulile în timpul jocului. Nici acum nu avem o strategie energetică finalizată, iar noi nu am fost invitaţi în grupul de lucru, deşi suntem singurii care am investit în domeniul energetic: cinci miliarde, din care avem pierderi de un miliard.
Mihai Necula, membru în consiliul director al AREE
Greenpeace şi AREE au propus o strategie pentru a modifica procentul energiei verzi care se produce în România. Producţia s-a redus cu 25% faţă de proiectul iniţial, după modificarea legislativă din 2013. O revenire a investiţiilor ar putea rezolva mare parte din problema şomajului în Energie.